Mi-ai spus să-mi păzesc inima, pentru că din ea vin izvoarele vieţii şi ale fericirii.
Îmi spui când mă priveşti să las tristeţea, pentru că nu-i a mea şi e mai bine să fiu fericită.
Îmi spui că sunt iubită, de fiecare dată când mă cuprinzi cu braţele tale.
Îmi spui când îmi zâmbeşti să am încredere şi nu doar încredere, ci multă credinţă, pentru că în final toate-s spre binele nostru.
Îmi spui să las neliniştea şi să nu las frământările să-mi tulbure inima, pentru că deşi îţi sunt dragă mereu, cel mai drag îţi e când îţi zâmbesc dar nu aşa, tristă, ci liniştită şi senină.
Să nu uiţi, mi-eşti fericire.
Mi-eşti linişte şi tărie.
Mi-eşti har nespus.
Eşti preaiubit. Preaiubitul inimii mele.
Şi te iubesc.
*
...cu un zâmbet]
This entry was posted
on marți, noiembrie 15, 2011
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.