Valea nu-i blestemul, ci binecuvântarea  

Posted by: Diana Farcau

Poate a vrut să te întâlnească în vale, nu pe o culme. Poate știa că în vale, o să ai inima deschisă. Frântă, mai bine zis, dar întotdeauna o inimă frântă va fi, cumva, deschisă.
Oricât de rău ar părea la prima vedere, nu privi valea ca pe o pedeapsă, ci ca pe o lecție și un lucru necesar. Încearcă să fii mulțumitor pentru că treci pe acolo.
În vale înveți cele mai bune lecții. Înveți smerenia, ascultarea, bunătatea, înveți (în)frângerea.
Valea prin care treci e locul necesar care te pregătește pentru o culme frumoasă. Când o să fii sus, o să ai amintirea locului prin care ai trecut inițial. O să știi mereu că înainte de a fi pe culme, trebuie să fii în vale. O să știi că înainte de reușită, trebuie să vină eșecul. O să știi că un om frumos se formează mai ales când trece prin momente grele. O să știi că aurul se încearcă în foc, și că niciodată nu ni se dă mai mult decât putem duce.
Dacă ai ajuns într-o vale, e valea de care ai nevoie ca să fii mai puternic, ca să fii mai bun.
Nu uita niciodată, valea prin care treci nu-i nicidecum blestemul, ci binecuvântarea.

This entry was posted on luni, martie 11, 2013 . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom) .

4 comentarii

m-am gandit si eu de multe ori la asta, si cei drept este adevarat... de fiecare data cand iesi din vale, ai ceva in plus la bagaji

frumoasa asociere

De oriunde ai iesi, vei avea ceva 'in plus'
Multumesc! :)

Imi place mult postarea ta...si ma gandesc uneori ca poate nu-i asa, si totusi, e bine ca sunt si altii care au aceleasi ganduri. Spunea cineva ca infrangerile sunt rampe de lansare...cu cat cazi mai tare, cu atat te ridicici mai sus. Sa dea Dumnezeu sa fie asa. Felicitari pentru postari:)

Sorin, iti multumesc frumos. Cu adevarat, sunt rampe de lansare, doar de ne-am lasa lansati si nu tarati. Multumesc pentru aprecieri!

Trimiteți un comentariu