Gânduri pentru cel care a plecat şi totuşi, a rămas [1]  

Posted by: Unknown

Că uneori, mai important decât cuvintele spuse, ţi-e drag să auzi vocea omului iubit.

Şi uite-aşa, mă trezesc dimineaţa, cu gândul că te sun. Deşi plecat, eşti aproape. Deşi acolo, eşti aici. Deşi poate nu-ţi mai aud vocea, sau nu-ţi mai pot surprinde privirea înlăcrimată, trăieşti în mine.
Prin mine trăieşti.

Să ştiţi dragilor, că lecţia preţuirii celor de lângă noi o învăţăm fiecare, mai devreme sau mai târziu. Fie că ne aşteptăm la asta, fie că ne ia prin surprindere, o vom învăţa. Fie prin moarte, fie prin viaţă, ea va veni.
Şi dacă ,,orice moarte are o inimă'' (Hoţul de cărţi), fiecare moarte dă naştere unui dor care nu se mai stinge niciodată.

N-am ştiut despre ce să scriu prima dată acum, că am decis să revin, decât despre asta. Am învăţat poate cele mai grele lecţii în ultimele luni, dar cea dintâi e lecţia preţuirii.
Prin urmare, învăţaţi să trăiţi iubind şi preţuind.

Nu aşteptaţi să pierdeţi, ca să realizaţi cât de mult aţi avut.


This entry was posted on vineri, aprilie 18, 2014 . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom) .

0 comentarii

Trimiteți un comentariu