Așa sunt oamenii în viață ca și călătorii
dintr-un tren: unii se așează cu spatele în direcția de mers. Înaintează
cu spatele, ca să poată avea încă priveliștea celor ce rămân în urmă.
Alții însă, care-s și puțini de altfel, se așează cu fața, și nici nu
mai întorc capul să vadă ce-a rămas în urma lor. Privesc înainte,
atenți, cu privirea îndreptată spre cele ce urmează să vină.
Așa că, la urma urmei, contează nu doar să parcurgi călătoria. Contează și în ce mod.
This entry was posted
on miercuri, martie 06, 2013
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
uneori, o destinatie cere graba, concetrare... astfel uiti de frumusetea vieti, uiti de lucruri banale, ca intr-o zi sa descoperi toata frumusetea vieti ajuns la aceea destinatie
Madalin, mai mult decat concentrare, destinatia cred ca necesita dorinta de a ajunge acolo si intelepciune pentru a parcurge drumul cum trebuie. O calatorie in graba cred eu ca te priveaza de multe bucurii si de sansa de a vedea sau invata lucruri pe care le-ai ratat tocmai din cauza ca te-ai grabit sa ajungi la destinatie.
superb! :)
Multumesc :)