în livada mea cu meri veşnic înfloriţi  

Posted by: Diana in , ,

                                                                      foto: Paul Bolduţ

Mă apucă inspiraţia în cele mai ciudate momente. Mă bucuram pentru că pot să citesc oriunde, fie că sunt pe tramvai, autobus sau maşină, dar azi m-am întristat pentru că degeaba pot citi, când mai mare e nevoia să scriu. Şi categoric nu pot face asta într-un autobus zgâlţâitor, care ne scutură bine.
Sunt oameni trişti pe aici, sau somnoroşi sau pur şi simplu plictisiţi, care se uită pe geam, la ploaie sau dincolo de ea. Mai sunt şi femeile cu fuste şi baticuri colorate, care dorm. Mă întreb ce visează. Sau măcar visează ceva?
Azi dimineaţă, în timp ce număram picăturile de ploaie care cădeau pe umărul meu din acoperişul autobusului, am înţeles de ce scriu. De fapt, scrisul e ceva'ul meu. E ceea ce mă motivează, e ceea ce mă inspiră la mai mult şi mă face să mă redescopăr mereu şi mereu. E ceva'ul meu şi nimicul altora. E nimicul celor care spun că scriu prostii şi aiureli şi că asta nu se cuvine pentru o fată de 23 de ani care are acum o slujbă şi pare că şi-a început cât de cât viaţa. Însă ei nu ştiu că viaţa mea nu a început când am terminat facultatea sau am început să lucrez, ci a început de când am început să văd cu adevărat şi să înţeleg. De atunci şi scriu.
Scriu pentru că aşa ştiu să trăiesc. Scriu tot timpul, chiar şi când nu am hârtie şi pix, sau am şi nu le pot folosi.
În mine scriu mereu. Da, scriu în mine, în locul necunoscut de nimeni, unde cuvintele se adună şi înfloresc. Acolo e livada mea cu meri înfloriţi, mereu înfloriţi. Acolo sunt eu, în acea rochie albă, cu umerii goi, cu dragii mei cai sălbatici prin preajmă, şi cu licurii ameţiţi zburând peste tot.
În livada mea cu meri veşnic înfloriţi, înfloresc la nesfârşit flori de cuvinte, cu petale din litere, care adunate fac cele mai fermecătoare buchete. Ramuri pline, care nu se apleacă sub greutate, ci sunt uşoare şi se înalţă tot mai mult înspre Cer.

This entry was posted on marți, mai 18, 2010 and is filed under , , . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom) .

10 comentarii

Superb fata frumoasa si tanara!
Scrie, oricand, despre orice simti si iti trezesti nostalgii si tresariri. Scrie mult...scrisul e o terapie...

cand iti cite-am fragmentele pe care le-ai asternut azi...ma gande-am ca tu esti un "stilou" cu penita de aur cu care scrie Dumnezeu din cer aici pe foaia aceasta pamant. Isi scrie versurile prin tine, prin trairea ta, prin frumusetea si culoare pe care o daruiesti celor din jur atunci cand iti asterni gandurile pe blog. Asadar scrie, nu conteaza ce zic uni sau alti...scrie, ba chiar mai mult lasa-l pe Dumnezeu sa-ti scrie povestea ta pentru ca El nu pune punct niciodata ci va scrie o vesnicie cu tine :)

ramai cu bine

DoarEu, iti multumeeesc :) Scriu, scriu cat pot, cand pot, cum pot. Scrisul e cea mai buna terapie, as zice. Iti multumesc inca o data si te imbratisez >:D<

Anonim, iti zambesc :) nu ai idee cat de mult bine au facut cuvintele tale, desi simt ca sunt prea mult. Ma rog ca El sa ma foloseasca pe deplin, prin scris si prin tot ce fac.
Iti multumesc si ma rog ca Domnul sa iti binecuvinteze sufletul nespus. :)

ei dorm fara sa viseze, stau fara a cugete. Umbra se face Pamantului si degeaba. Tu scrie numa, mediteaza, viseaza si spune-le si lor si noua. Dumnezeu sa te binecuvanteze!

bobby, iti multumesc :) Domnul sa te binecuvinteze si pe tine si sa iti dea multa bucurie in inima :)

Cred ca orice suflet are mica lui "livada", doar ca a unora e mai saraca sau neingrijita, ori nu stiu cum sa se foloseasca de "livada" lor.
Vad ca a ta, in schimb, e din ce in ce mai mare, mai bogata si mai frumoasa.
p.s unde te-ai angajat? ma bucur pentru tine, iti doreai mult acest lucru, te-a ajutat Cel de Sus in cele din urma. :)

pfff!pfff!m-a epuizat frumosul:)
"in mine scriu mereu"..adevarat!..
deci tu erai cea in rochie alba care imprastia zambet si culoare!!!!!
YOU!:p

Bianca, ai mare dreptate, sa stii. Cate o livada avem cu totii, trebuie doar sa o ingrijim. Livada mea ma rog sa o infrumuseteze Cerul in fiecare zi tot mai mult. :)

hain, frumosul sa te epuizeze mereu! deci da, eu eram. eu sunt. :D eu eu eu :)) o invartita fermecata. that's me! :))

deci da. m-ai epuizat:)!! opreste-te sa vorbim, tu invartito fermecata!

Trimiteți un comentariu