un alt fel de lut  

Posted by: Diana

Nu am văzut niciodată un olar cum modelează lutul. Nu i-am văzut niciodată privirea şi nici mâinile. Nu am stat niciodată lângă un asemenea om să văd cât timp îi ia ca să modeleze sau cât de greu îi este să remodeleze.
Îmi închipui însă că modelează cu răbdare. Nu încruntat, ci privind cu blândeţe. Nu supărat că nu i-a ieşit din prima sau dezamăgit pentru că aparent lucrarea nu e atât de frumoasă, ci cu linişte în privire, ştiind că în final frumuseţea se va vedea.
Nu am văzut niciodată un asemenea om şi nu am văzut nici măcar lutul.
Dar văd zilnic un alt Olar şi văd zilnic un alt fel de lut. Cu lutul trăiesc zi de zi, pentru că lutul sunt eu. Olarul e El, Cel drag al sufletului meu. M-a făcut de la bun început în chip minunat, dar sunt un alt fel de lut, şi mereu va fi ceva de schimbat în mine. Cândva durea nespus, mai ales când schimbarea o dorea doar El iar eu, lut încăpăţânat, credeam că sunt bine oricum şi că nu e nevoie de schimbări. Şi pentru că uneori încăpăţânarea doare, modelarea în zilele acelea era nespus de dificilă.
Dar am Cel mai blând Olar din lume, şi sunt în mâinile Celui care ştie să schimbe în cel mai minunat mod cu putinţă. Chiar şi când doare, atingerea Lui face să treacă totul.
În cele din urmă am învăţat că sub privirile Celui care vede un sărman lut ca fiind o comoară nepreţuită, schimbarea e de dorit, indiferent de suferinţă.
Acum ştiu că sunt un lut care mereu şi mereu va trebui să aibă parte de schimbare. Sunt un lut care va trebui modelat şi schimbat pentru gloria Celui care schimbă cu dragoste şi blândeţe în fiecare zi.
E o schimbare ce trebuie făcută mereu şi mereu, nu pentru a fi un simplu lut aici jos pe pământ, ci pentru a fi un vas de preţ în veşnicii.

This entry was posted on miercuri, iulie 14, 2010 . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom) .

5 comentarii

Dar, Doamne, Tu Esti Tatal nostru; noi suntem lutul, si Tu olarul care ne-ai intocmit; suntem cu toti lucrarea mainilor tale. ISAIA 64:8 O ZI BINECUVANTATA! >:D<

este cam ce aveam nevoie azi sa aud

Frumos articol, Diana! Mă gândeam la relatia dintre lut si Olar... Mâinile blânde ale Olarului ne modelează frumos. Încăpătânarea noastră zgârie uneori bunele mâini, dar ele tot cu dragoste ne împresoară... Să fii lut în mâinile Domnului... O fericire de care nu suntem constienti decât din când în când.

Anonim, cat e de frumos versetul :) fii binecuvantat!

Sarah, Domnul sa fie cu tine in tot >:D<

zorro, iti multumesc! da, e o fericire si o onoare nespus de mare. cat timp ne modeleaza arata ca ne iubeste si ca Ii pasa de noi. ce poate fi mai frumos de atat?

Ma doare…

Ma doare atunci cand vreau sa-ti calc pe urme
Vad cum firea nu ma lasa,
Sa biruiesc in totul.
Sa o rastignesc in fiecare zi
Sa o rastignesc odata pentru totdeauna
Ca sa pot in totul, in voia Ta sa fiu
Ma doare...ajuta-mi Duhule Sfant
Ca zi de zi, clipa de clipa,
Sa pasesc ancorat in credinta.
Tintuind firea, si cu ochii tinta spre Cel ce poate totul
Ajuta-ma sa-I seman
Lucreaza chipul Lui, pe chipul meu
Vreau sa traiasca El in mine
Sa mor, sa nu mai traiesc eu
Ma doare...
Dar, prin suferinta El cu usurinta va putea sa sape-n mine chipul Sau,
Sa-i fac voia,
Ca intr-o zi sa fiu desavarsit ca si El
Ma doare...dar stiu ca pe El la durut intai
...Daca-i asta calea, aleg sa o urmez
Voi pasi incet si prin credinta, pe urmele pasilor Lui
Pe cararea ce-a pasit odata Cel venit din cer,
Il durea...dar a ales sa bea paharul pan’ la capat.
Pasea cu crucea-n spate
Era crucea mea, era tare grea
Purta si crucea ta, pacatul lumi intregi
Il durea...dar privea la Tatal si la slava ce-o avea
Pasea spre dealul Capatani
Ajuns in varf, a rastignit firea odata pentru totdeauna.
Da! Prin suferinta a biruit totul
Asta-i calea ce duce-n ceruri sus, suferinta cu Isus

Trimiteți un comentariu