sus la luptă, dragii mei!  

Posted by: Diana in ,

Niciodată  nu trebuie să spui: ,,am luptat îndeajuns, de acum mă pot opri.'' Mereu va fi de luptat, mereu va fi de înaintat. Prefer lupta, cu toate loviturile şi cu tot efortul pe care îl presupune, decât confortul  de a sta deoparte. De ce? E simplu. Pentru că statul deoparte nu aduce nimic, dar să lupţi până la capăt, da. Chiar dacă lupta pare să fie pierdută [ia aminte, am spus ,,pare''], nu te descuraja! Simplul fapt că ai ajuns până la capăt e o biruinţă.
Biruinţă e şi să lupţi până la capăt, nu doar să-l învingi pe duşman. De fapt, ajuns la capăt ai poate cea mai măreaţă victorie, pentru că te-ai învins în primul rând pe tine, pe omul firesc din tine, cel care în mod normal alegi doar ceea ce e confortabil şi uşor de obţinut.
Acesta e motivul pentru care mă întorc mereu şi mereu la ceea ce a spus N. Steinhardt: ,,Mângâierea nu e să învingi, totul e să lupţi până la capăt. Asta-i singura noastră datorie sfântă: de ne este dat să cădem, să fie-n zori!''
Aşa că pentru cei trişti, dezorientaţi, aparent înfrânţi sau sătui de atâta luptă, vă scrie cea cu gânduri fluturalnice, binecuvântată peste măsură, la 8 dimineaţa, din autobusul care mă duce la lucru: inima sus! :)
Nimic nu-i pierdut, nimic nu-i sfârşit.
Sus la luptă, dragii mei!
Cu inima bucuroasă, cu credinţă în inimă, cu cântec pe buze, la luptă!

This entry was posted on luni, mai 10, 2010 and is filed under , . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom) .

9 comentarii

Ce frumos a zis Steinhardt acolo! Si ce frumos ai zis si tu! Lupta, permanenta lupta cu noi insine, aceasta e solutia!

frumos...iti scriu cu mici lacrimi in ochii, si din nou cu inima sus! Dumnezeu sa te binecuvanteze in tot cea ce faci si sa-ti de-a izbanda in toate cele dupa voia Lui.
fii binecuvantata :)

Viatza e o lupta, dar cand esti cazut la pamant, cu sufletul zdrobit, dezamagit de oameni, ignorat de semeni si cerul e parca inchis si plumbuit de nori...atunci e momentul credintzei! Regasirea Soarelui din interior, agatarea disperata de o promisiune sau cazul trist: resemnarea tacita...sunt variantele. Mareste-ne Doamne credinta! Seara vine plansul... dimineata

:o)putem vorbi chiar de un campionat ;p

aproapealb, cred ca orice am cita din Steinhardt, ni s-ar parea extrem de frumos :) cat despre noi, da, asa este. Lupta cu noi insine, pana la capat, e singura solutie.

raindrop, zambet inapoi :)

anonim, daca ai stii cat de incurajata ma simt cand iti citesc cuvintele :) Domnul sa te binecuvinteze si pe tine si sa iti intareasca inima pe deplin :)

bobby, oricat de grea pare lupta, nu trebuie sa te lasi. de ce? pentru ca nu lupti singur, Il ai pe cel Atotputernic de partea ta :) deci, dupa cum ti-am zis: inima sus! :)
si dimineata va veni, e mai aproape decat crezi :)

Fanfan, campionat sa fie :D

Stimabila scriitoare. Iti citesc aceste randuri de pe acest blog pentru prima data si cu toata sinceritatea iti spun ca am ramas uimit profund.Ma regasesc in multe din versurile tale si imi dau seama cum ar trebui sa fiu ca si crestin autentic, si cat de mult am de lucrat pentru a ajunge acolo....imi dau seama cata frumusete ne inconjoara, si cu cata usurinta o ignoram...atatea lucruri frumoase care ar putea ramane scrie in Cer...dar nu avem timp sa le facem pentru ca parca suntem orbiti de lucrurile acestei lumi....Ma rog ca bunul Dumnezeu sa-ti calauzeasca viata si pasii, sa-ti dea pace si bucurie, iar tu sa ne mai scrii, pentru ca eu, un simplu cititor, ca si multi altii cred, sunt incurajat si intarit prin simplu fapt ca le citesc, versurile unui scriitor care probabil se confrunta cu aceleasi probleme dar cu siguranta, un invingator mai puternic. Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Cu respect, un coleg de cor, care pana acum n-a stiut ce oameni pretiosi are in jurul lui. Sorin Oros

Sorin, iti multumesc din inima pentru aprecierile tale si ma rog si eu ca Domnul sa iti binecuvinteze viata in continuare, iar tu sa ramai al lui, pana la capat!
Nu m-am numit niciodata o scriitoare, cred ca e un nume prea mare pentru ceea ce fac eu, poate candva voi ajunge sa fiu cu adevarat o scriitoare, dar pana atunci ma bucur pentru ca pot sa impartasesc cu voi ceea ce mi-e in inima :)
fii binecuvantat!

Trimiteți un comentariu