Pauza  

Posted by: Diana in , ,




Strangers in the night, two lonely people
We were strangers in the night
Up to the moment
When we said our first hello.
Little did we know...
lalalala :))

Da, il ascult pe nenea Sinatra, care m-a fermecat pentru a nu stiu cata oara. Acum parca se combina mai perfect cu atmosfera unei nopti de vara, dupa o ploaie care a trecut prea repede, dar inca o simt.
In pauza de la invatat mi-am dat seama ca dintr-o fermecata am devenit o stresata si ca nu e bine sub nici o forma si de nici o culoare. Vreau sa termin, vreau sa scap, sa ma intorc la a-mi colora sufletul in tot felul de culori, cu acuarele si creioane colorate si alte cele neimaginate pana acum; vreau apoi sa imi gasesc melodia pe al carei ritm sa dansez si sa ma invart toata vara, sa fiu din nou o ametita fermecata, vesela, indragostita si cu sclipiri in privire; vreau sa ma apuc din nou sa gasesc oameni cu minuni in ei si vreau sa ma las gasita, descoperita asa cum sunt, dar nu de oricine. O sa ma mir cu bucurie, o sa stau intinsa pe iarba, o sa ma uit la nori si o sa ma gandesc din nou cu ce seamana, o sa pierd ore in sir la biblioteca, pana o sa ma trimita aia acasa sau o sa ma indrageasca [una din doua neaparat]; o sa citesc, o sa rad, o sa cant; o sa fiu minunata, fermecata, smechera, santajista, dependenta de soare si de cer si de flori si de un el si de o ea si de inca niste ei si ele. :))
Si mai planuiesc pentru vara asta sa mananc pufuleti, vata pe bat si popcorn cu caramel, sa imi fac caiet de retete cu retetele mamei, sa ma plimb desculta prin oras [ha! :>], sa scriu mult, sa-mi [de]scriu sufletul si inima, sa ma [re]gasesc si sa iubesc.
Si acum, dupa ce v-am pus la curent cu planurile mele cu privire la vara, ma intorc la dreptul finantelor publice. :>
Sa fiti fericiti si iubiti si fermecati. :)

This entry was posted on luni, iunie 08, 2009 and is filed under , , . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom) .

7 comentarii

Drăguţe planuri... mai ales cel cu plimbatul desculţă prin oraş!

deci eu mananc pufuleti ca disperata de la o vreme si uiteeeee...mai este cineva la fel de disprat ca si mine.
sa razi cu tot cu soarele din priviri si sa nu lasi norii sa-ti umbreasca zilele de vara asta frumoasa...apropo...niste cirese la urechi nu vrei?

am poposit printre cuvintele tale
si parca eram eu descrisa de tine,
drag,
mirela :)

ooo-ho-hooo.. am si eu planuri pentru vara asta, mai maruntele ce'i drept, dar totul mai incolo.. las' ca trece el bacu', si vine ea vara-vacanta.

i.

Ioana, incearca si tu :D E ciudat prima data, apoi devine minunat. ;))

Mirela, ador pufuletii si ciresele la urechi suna perfect pentru zilele care urmeaza dupa licenta. Multumesc pentru cuvintele frumoase. Te astept cu drag sa mai poposesti si cu alte ocazii >:D<

Anonim I., bine-ar fi sa fie bacul, dar de el am trecut acum ceva timp ;)) Deci licenta e cea care ma asteapta.
Sa avem o vara cat mai speciala...

Sper să nu te pierzi in vara asta. Las-o pe ea să se piardă in tine. Si să iubesti cu vara din tine, cu căldură, cu furtună.

Să auzim de bine după licentă! :)

Chiar e minunat sa mergi desculta prin oras! Ador sa ma fac neagra pe talpi! :D. Dar si prin ploaie e la fel de frumos!
Sper ca ti-ai pus in aplicare planul!

Trimiteți un comentariu