,,şi ce-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?''
Da, te întreb astăzi, ce-ar folosi unui om să câştige orice avuţie, cât de mică sau mare, dacă şi-ar pierde liniştea?
Care ar fi preţul pentru bucuria din inima ta? Dar pentru iubire, pentru acea iubire pe care nu sperai să o găseşti şi cu atât mai puţin să o trăieşti?
Pentru ce anume ai da momentele de fericire şi emoţia îmbrăţisării?
Ce-o să fie mai de preţ decât acea privire sau decât acele ore?
A început să se lase tăcerea.
Degeaba vorbeşti de tăcere, fată dragă. E degeaba, când ştii prea bine că asta-i realitatea şi că uneori, preţul renunţării e prea mare.
[un singur lucru ar mai fi de spus: niciodată să nu uiţi de inima ta...]
This entry was posted
on miercuri, decembrie 07, 2011
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Traim vremuri unde ingineria sociala a ajuns la "performanta" de a face omul sa-si vanda sufletul, parintii pentru o "liniste" materiala. Frumos post si blog deasemeni , numai bine! :)
Traim vremuri grele, care fie ne intaresc sufletul, fie ni-l pierd. Numai de bine si tie! Iti multumesc!