A fost. Este. Si va fi. [fericire. poveste.]  

Posted by: Diana in , , ,



Reciteam acuma 'jurnalul' pe care il tin, sau cel putin incerc, gandindu-ma ca poate dau peste ceva care sa ma inspire si sa mai scriu si eu pe aici. Si am gasit. Nu ceva ce m-a inspirat neaparat, dar...mi-a adus aminte.
In 31.10.2008 scriam:
Ce a fost frumos astăzi?
Soarele.
Parcul şi soarele.
Oh…toate frunzele căzute pe asfalt şi prin iarbă. Mai ales cele de pe iarbă. Îmi place să calc pe ele, să le aud foşnetul.
Liniştea…combinată cu râsetele copiilor care se joacă mai încolo şi cu ciripitul păsărilor din copacul de deasupra băncii pe care stau. [oare povestesc, cântă? Oare pot să zâmbească? Ce bine că sunt om… ar fi fost dureros de trist să nu stiu cum e să zâmbesc. Ar trebui să zâmbesc mai des.]
Copiii. Cum au fugit la hinte.
Şi fetiţa care i-a spus căluţului sculptat ,,bună dimineaţa!” şi i-a făcut cu mâna.
Te iubesc!

Astazi, 04.04.2009 o sa scriu despre ieri. Pentru ca ieri...a fost o zi minunata.
Ce a fost frumos ieri?
Soarele. Primavara.
Parcul, soarele, copiii.
Mai apoi, florile in par, statul pe iarba, apa, soarele, 'valul', imaginea.Si ieri m-am [l-am] intrebat ce spun oare pasarile. Si apoi am spus ca poate sunt invidioase. Pentru ca noi putem sa zambim si ele nu. Si le-am privit invers.
Stiu ca nu se intelege nimic, dar in sufletul meu se leaga tot. Aseara a fost ca o seara de basm. De fapt, nu stiu cum sunt serile in basme, dar sunt sigura ca seara mea de basm de aseara le-ar intrece pe toate. Am fost fata cu flori in par, o fermecata ametita de minunatia soarelui, o fermecata cu chef de dans si invartit pe strazi.
O sa mai am o seara de basm, cu un apus minunat, cu o rochita alba invartindu-se impreuna cu mine, cu flori in par, apoi va fi numaratul stelelor cazatoare...dar va urma si o dimineata, un rasarit. Si asa voi avea seara si dimineata mea de basm.
De ce?...pentru ca asa incepe...ca'ntr'un vis...
:)

This entry was posted on sâmbătă, aprilie 04, 2009 and is filed under , , , . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom) .

6 comentarii

Ma bucur ca mai exista persoane ca tine, capabile sa se bucure de esenta frumusetilor si fericirii. Iti doresc sa iti pastrezi aceasta capacitate cat mai mult si sa ne mai dai si noua cate o bucatica din ea.
Cu prietenie sincera...Cosmin

da asa sa faci`.!
ahm`. si eu am acuma un chef nebun de dans`.:x soare.happiness.basm.:x
super.! :*

anonim2

sincer... jurnalul tau nu trebuie sa fie o datorie... nu trebuie sa te tina sub presiune daca nai adugat ultimile evenimente... fi libera... scrie atunci cand simtiii... uneori esti prea trista sau prea fericita ca sa stai sa scriii... traieste viata....

Cosmin, iti multumesc din inima pentru tot ce ai spus si mai ales pentru ca stiu ca simti, nu spui doar asa...
O sa continui sa scriu si o sa continui sa va impartasesc...

~~~~
Anonima mea draga...danseaza! :D acasa, pe strazi, in parcuri, unde poti... :D e minunat

Handesion, jurnalul e bucurie, regasire, oglinda, parte din viata, dar niciodata datorie...nu scriu mereu, scriu doar cand simt...si e atat de bine...
iti multumesc pt urarea 'traieste viata'. fie sa o putem trai toti cu adevarat!

Doamne ajuta, la cat mai multe zile de basm si la o viata de basm si de printesa a vietii!
8->

Trimiteți un comentariu