Azi am fost la cumparaturi la Real. Multa lume...parca ar urma o foamete si oamenii au nevoie disperata de provizii. Mai mult alcool, ce-i drept, dar fie. Asa aratau cosurile pline de cumparaturi. Si am zambit. Amar.
Hai frate sa ne umplem cosurile cu bautura si mancare, hai sa ne umplem burtile, hai sa ne ametim mintea, hai sa radem, hai sa chefuim. Hai sa ne cufundam in traditii si hai sa facem sa dispara orice gand, cat de mic, care ar putea sa ne aduca aminte de ceea ce inseamna aceasta sarbatoare de fapt.
Iepurasul de Paste e mascota deja...e plin de iepurasi peste tot. Dar nicaieri o cruce. Normal, e mai convenabil asa. Sa le spui copiilor ca de Paste trebuie sa te gandesti la un iepure, nu la o cruce. Vai, doar nu o sa spui istoria cumplita a Celui care cu toate ca ar fi putut avea totul, a ales sa moara pentru noi. Oricum nu ar intelege un copil nimic din asta sau s-ar intrista. Mai bine ii lasam sa zambeasca si sa se bucure de un iepure de plus si de niste oua de ciocolata. De fapt, hai mai bine sa facem si noi la fel. Doar traim in alta vreme, e fain ca avem iar sarbatoare, vacanta, zile libere de la serviciu. Putem sa dormim mai mult, sa facem vizite, sa mancam si sa bem pana nu mai stim de noi. Si da, de ochii lumii mai mult, sa mergem in noaptea de Inviere la biserica, sa facem act de prezenta si apoi duminica la fel. Doar asa e frumos.
Ma intreb ce simte Dumnezeu cand priveste la furnicarul de oameni si vede pentru cine si-a dat Fiul sa moara. Ma intreb ce simte Isus stiind ca a murit pe o cruce pentru noi si noi, cei care avem atata pret in ochii Lui, nu ne gandim cum sa ne amintim, ci parca vrem cu disperare sa uitam.
Mi-e...scarba. Pentru ca aproape nimeni nu se mai gandeste la ce inseamna Pastele. Nimeni nu se mai gandeste la cruce, la bice, la rani, la batjocuri, la umilinta, la biruinta, la iubire... Si totusi, ele au fost si inca sunt. Fie ca ne prefacem ca uitam, ele sunt acolo. Alegerea Lui de a muri pentru mine si pentru tine ramane. Nimeni si nimic nu o schimba.
In zilele acestea prefer sa vad crucea. In zilele acestea vreau sa merg la cruce. In zilele acestea vreau sa Ii spun ca Il iubesc si ca niciodata nu as putea sa Ii multumesc indeajuns pentru ceea ce a facut pentru mine. In zilele acestea vreau sa Ii cer iertare pentru ca si eu am batut cuie in mainile Lui...si inca bat.
Te iubesc, Isuse al meu! Te iubesc...
This entry was posted
on joi, aprilie 16, 2009
and is filed under
înspre Cer
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
LA CASA DE OAMENI BUNI DUMNEZEU FACE MINUNI PUNE INGERI LANGA EA SA LE RADA INIMA. PACE GAND IMPLINIT SI SARBATORI FERICITE.
Zilele acestea... acestor zile le caut acum esentialul... Da, ce bine ca Dumnezeu nu m-a abandonat...
Intr-o zi ca azi isi are loc filmul "The Passion of the Christ". O regizare buna, care a provocat o serie de controverse, dar care cred ca mai poate trezi in oameni propria lor constiinta. O constiinta imbatata de divertisment, innabusita de ingrijorari (care oricum in procent de 80% nu se vor materializa), sau redusa la tacere in favoarea placerilor ce tin de eul uman.
Un film violent, cu imagini care poate ar ajuta fiinta sa se trezeasca la o realitate noua si totusi existenta dintotdeauna, la dimensiunea spirituala – atat de putin constientizata si atat de greu de patruns pentru majoritatea oamenilor. Si totusi, daca un om necredincios ar viziona filmul, probabil ar vedea doar violenta unei torturi, brutalitatea si drama unei intamplari care poate ar inspira ura fata cei care au participat la crucificare, si astfel de sentimente inutile......Aici ar trebui sa intervenim noi, crestinii. Sa vizionam filmul impreuna cu acesti oameni, sa completam ceea ce lipseste din film...DRAGOSTEA lui Dumnezeu, a lui Isus pentru oameni - pentru crucificatori, pentru multimile care erau incapabile sa vada dincolo de realitatea unei crucificari, pentru fariseii care nu admiteau cu nici un chip ipocrizia lor “spirituala”....
...mesajul tau aminteste un lucru care e cel mai drag oamenilor, fie ei in supermarket’uri, la terase, la petreceri, acasa.....acela este CONFORTUL....atat pentru oamenii care prefera varianta iepurelui si oualor de Pasti, cat si pentru noi crestinii care preferam “confortul tacerii”, sau cel mult pe cel al discutiilor bisericesti, cu altii ca noi ... confortul tacerii, in loc de transmiterea mesajului sarbatorii in mod inedit...pentru ca toti au auzit de crucificarea lui Isus, dar nu toti inteleg implicatiile ce-i privesc pe ei personal, si putini se mai bucura azi, cu adevarat, de invierea si viata noua a lui Isus, viata de care toti ar trebui sa avem parte.
Tie personal iti doresc o Sarbatoare a Invierii in care sa ai parte de innoire, asa incat cei ce te intalnesc sa fie dornici sa le impartasesti din Sursa Vietii, de care tu te bucuri.
Dan, multumesc pentru urare si scuze ca raspund cu intarziere. Sper ca ai avut sarbatori cat se poate de frumoase :)
***
Ioana, esentialul acestor zile trebuie sa il cautam mereu. Pacat ca ne pierdem in rutina si chestii superficiale si uitam... fiecare zi are esentialul ei, fiecare zi are minuni si o insemnatate speciala....
Sam, eu una sunt multumitoare pentru ca filmul e asa cum e. Scene violente? Prea dur? Ma intreb ce ar spune oamenii daca ar vedea totul exact cum s-a petrecut. Oamenilor le place sa fie menajati, prefera adevaruri prezentare intr-un ambalaj frumos, cu toate ca nu orice adevar e menit sa ne 'gadile'. Unele adevaruri sunt dure si trebuie sa ne trezeasca la realitate si poate asa trebuie si prezentate.
Stiu ca mesajul pare revoltator. De fapt, este. Am momente in care sunt foarte revoltata din cauza societatii, a oamenilor care sunt atata de orbiti... Ma intreb cat o sa ne mai tina Dumnezeu asa...
Ma bucur de fiecare data cand imi scrii, deci nu te gandi ca sunt prea lungi raspunsurile tale. :)