Nu-mi doresc nimic din trecut, pentru că am ajuns să fiu îndeajuns de fericită. Sunt atât de fericită încât nu mai tânjesc după nimic din ce-a fost sau ar fi putut să fie.
Şi-am învăţat în jumătatea asta de an că lucrurile minunate nu se întâmplă când am vrea noi sau când încercăm să le forţăm sau să le programăm, ci se întâmplă când ne aşteptăm mai puţin. Minunile ştiu întotdeauna când să apară!
Prin urmare, îţi mulţumesc pentru fericirea din ultimele luni!
P.S.: Doar uneori mai mă gândesc cu dor la zilele în care stăteam pe pat şi mă uitam cu gura căscată şi ochii mari la Sailor Moon şi-apoi, când era gata, o rugam pe mama să-mi dea bani de-o gumă Turbo sau o nuga.
Cam atât.
This entry was posted
on duminică, iulie 10, 2011
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
fericirea este o stare care dureaza mult sau putin depinde de noi cum o intretinem.
Eu cand ascult coloana sonora de la Sailor Moon, imi aduce aminte de visele pe care le aveam pe atunci si ma incurajeaza sa fiu iar un copil care nu se gandeste la viitor si nici la trecut, ci traieste clipa cat se poate de intens. Un copil intr-un corp de adult. :)
G.W., sunt perfect de acord cu tine. Fericirea noastra depinde in mare parte de noi, de cum o lasam sa se cuibareasca in viata noastra.
So, mi-aduc aminte cu mult drag de vremurile copilariei. Si trebuie sa recunosc ca imi lipsesc. Sau cel putin bucuria si mirarea cu care priveam anumite lucruri atunci si un pic din increderea aceea naiva...