Despre pasiuni noi  

Posted by: Diana

şi cum descoperi că lucruri pe care le-ai ţinut departe de tine, îţi pot aduce fericirea în moduri nebănuite. Nebănuit cu siguranţă a fost faptul că 2 ore petrecute la filarmonică într-o joi o să mă facă să iubesc şi mai mult muzica. De fapt, nu e doar vorba de a iubi muzica, pentru că asta nu-i o noutate. Noutatea a fost şi continuă să fie cât de diferit mă simt când sunt acolo.
    Ajunge să-mi închid ochii şi să las muzica să mă invadeze până în adâncuri, până în cele mai tăinute colţuri din sufletul meu. Mă poartă departe şi uit de mine, uit de oameni, uit de lume. Preţ de două ore, mă las răscolită şi concert după concert, rapsodii şi simfonii, toate mă duc atât de departe şi mă umplu cu atâta fericire... Şi ce bine-i să ţin din nou fericirea în mine, şi să nu mă pot opri din a zâmbi. Pot hoinări liniştită şi desculţă pe pajişti cu iarba înaltă şi moale, sau undeva pe malul mării. Acum mă simt pe culme, acum în vale. Mă poartă în depărtări şi mă aduce înapoi şi cât sunt acolo, simt că totuşi este şi bine-n lume. Simt, cu adevărat, că în final totul va fi bine.
    Şi mai mă face să fiu cel mai fericită şi cel mai tristă, la fel ca toamna [poate de-asta le iubesc în egală măsură, pe ea, doamna toamnă şi pe ele, serile de joi la filarmonică.] Mă tulbură şi-i o tulburare ciudat de dulce şi apoi mă linişteşte şi uite-aşa mă invadează pacea.
    Mi-am găsit liniştea deplină din timpul săptămânii şi n-aş înlocui-o cu absolut nimic.
    Aşa că dacă de-acum o să te-ntrebi unde-mi trăiesc serile de joi, răspunsul e simplu: în sala cu alb şi auriu, pe-un scaun roşu.
    O să mă recunoşti uşor.
            Sunt fata care stă cu
                  ochii-nchişi,
                    zâmbind.

This entry was posted on joi, martie 17, 2011 . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom) .

5 comentarii

Ma bucur pentru tine..
Felicitari!

Hmmm am trait si eu experienta asta o data, acu un an si ceva si tot in Oradea.A fost ceva ce nu se poate exprima in cuvinte. Aici unde sunt nici nu stiu unde si nici nam cu cine, kear multi ar rade de min sa le zic ca imi place si acest stil de muzica.Si totusi e ceva ce te face sa uiti de tot cu adevarat!

DoarEu, multumesc :) te imbratisez >:D<

Anonim, nu conteaza ce zic altii, atata timp cat lucrul care te face fericit e un lucru bun si te implineste. Ar fi fain sa gasesti unde esti un loc asemanator, mai ales pentru ca ai realizat cat de mult te ajuta!

Eu stiu k daca m-as straduii un pic as putea. Totusi de foarte multe ori ma amagesc cu gandul ca sunt destul de obosit sau ca peste saptamana nu imi ajunge cat dorm si la sfarsit de saptamana incerc sa profit de acele ore libere pt asta. Si totusi sunt convins ca acea ora sau doua petrecute la filarmonica mi-ar da odihna nu numai fizica ci si psihica mult mai multa decat 10 ore de somn. Dar sa suntem noi oameni, ne multumim de multe ori cu putin si uneori avem nevoie de cineva care sa ne scoata din aceasta monotonie.

Stiu ca daca m-as straduii un pic as putea sa fac si asta, si totusi uneori ma amagesc cu gandul ca sunt prea obosit sau ca nu-mi ajunge timplul cat dorm peste saptamana si atunci incerc sa profit de asta in orele libere de la sfarsitul saptamanii.Sunt convins ca acea ora sau doua la filarmonica mi-ar da odihna nu numai fizica ci si psihica mai mult decat 10 ore de somn. Pentru a face asta uneori avem nevoie de cineva care sa ne scoata din aceasta monotonie.

Trimiteți un comentariu