Nu sunt mereu senină, pentru că în mine îşi duc traiul umbre şi lumini deopotrivă. În zilele umbroase, mă simt întunecată şi asta mă întristează, pentru că niciodată nu mi-a plăcut întunecimea şi cu atât mai puţin întunecimea din mine.
Dar tristeţea nu-şi are rostul, aşa că decât să mă întristez din cauza umbrelor, mai bine mă bucur, pentru că ştiu că lumina e-n apropierea lor. Lumina e aici, în mine şi cumva îmi inundă sufletul şi trăirea când mă aştept mai puţin.

Lasă, Te rog, lumina şi seninul Tău, pe umbra sufletului meu.