M-am gandit mult ce ar fi cel mai potrivit sa spun in ,,introducerea" acestei carti [si probabil a celei despre care urmeaza zilele viitoare sa va scriu]. Am optiunea de a recurge la cuvinte si descrieri marete, dar...nu doresc asta. Tot ce pot sa spun e ca ,,Jurnalul Fericirii" e o carte care mi-a deschis oarecum ochii, m-a facut sa vad cu adevarat. M-a cucerit stilul in care N. Steinhardt prezinta experientele traite si mai mult decat atat, modul direct in care spune ceea ce simte, ceea ce gandeste. Si pe langa asta, fericirea care pare ca o gaseste in mijlocul suferintelor e coplesitoare, molipsitoare.
Da, ceea ce am scris sunt cuvinte sarace in comparatie cu intensitatea sentimentelor care ma cuprind de fiecare data cand recitesc pasaje din carte...
*,,Hristos: El e, nu m-a uitat, bat clopotele toate. Voi fi al Lui. Sunt al Lui. Al Lui am fost mereu. In cea mai infima dintre fractiuni de secunda al Lui devin pentru totdeauna."
*,,Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti."
*,,Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia - macar de la un anume punct incolo - e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului."
*,,Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos, iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine."
*,,Lucrurile de care suntem inlantuiti sunt ireale, dar lanturile care ne leaga de ele sunt foarte reale."
*,,Crestinul e cel care nu traieste nici in trecut, nici in viitor, ci numai in prezent. Trecutul nu-l apasa, viitorul nu-l ingrijoreaza."
*,,Prin pacatele noastre Il rastignim pe Hristos, prin gandurile noastre necurate Il batjocorim."
*,,Miopia oamenilor normali. Nu pot crede ca totul e cu putinta."
*,,Da, adulmec surasuri si colturi de cer albastru."
*,,Sunteti cu adevarat un om al lui Dumnezeu, lumea e cu adevarat a Sa, Dumnezeu exista, minunile sunt reale, bucurati-va!"
*,,Cine e mai fraier? Cine-L urmeaza pe Hristos sau cine se incredinteaza diavolului?
S-ar zice ca Hristos cere mai mult, prea mult [...] Crestinismul e o martirizare a tot ce-i lumesc, dar si da ceva in schimb: linistea aici si fagaduinta mantuirii viitoare. Pe cand diavolul e mai exigent: in schimbul simtamantului demnitatii el nu ofera decat deznadejdea. Ii dai constiinta, pacea, somnul, iti vinzi prietenii si rudele, cedezi absolut totul si mai mult ca totul - si toate pe degeaba. Ce-a obtinut Iuda de la diavol? Nimic. A fost fraierit. S-a ales cu dispretul batranilor si a restituit banii; s-a ales cu streangul si cu hohotul de ras al necuratului.
Sfintilor li se cere mult, dar nu chiar totul - si nu degeaba.
Contractul incheiat cu diavolul e mult mai oneros decat cel incheiat cu Domnul. De fapt nici nu-i contract, e pacaleala. Dai totul, nu primesti nimic."
*,,Exista prostii bine imbracate, asa cum exista dobitoci foarte dichisiti." [Chamfort]
,,Extrem de tare si incredibil de aproape" este scrisa de Jonathan Safran Foer [e genial!] si prezinta povestea si unele aventuri, as putea sa le numesc, ale lui Oskar, un baietel de 9 ani [care spune el, e inventator, fracofil, explorator, pacifist, bijutier, fan Beatles si multe altele]. Cartea ne prezinta intr-un stil absolut genial [e cuvantul care imi vine cel mai des in minte cand ma gandesc la cartea aceasta] misiunea secreta a lui Oskar de a gasi incuietoarea la care se potriveste o cheie gasita printre lucrurile tatalui sau dupa moartea acestuia, ca urmare a atentatului de la 11 septembrie.
De asemenea, gasim si o poveste de iubire uimitoare...dialogurile, intensitatea cu care sunt exprimate trairile si sentimentele, totul face ca aceasta carte sa merite sa fie citita.
Va las in continuare cateva fragmente [pe care mi-a fost foarte greu sa le selectez, pentru ca am mult mai multe scrise ca preferate] si cine stie...poate o sa va starneasca un pic curiozitatea ;)
* ,,In noaptea aceea, in pat, am inventat un tub special care sa treaca pe sub toate pernele din New York si sa se conecteze la rezervor. Cand plang oamenii pana adorm, lacrimile s-ar strange toate in acelasi loc si dimineata omul de la meteo ar spune daca nivelul apei din Rezervorul Lacrimilor a crescut sau a scazut si atunci ai sti daca New Yorkul e trist sau nu."
*,, Dar cum ar fi un dispozitiv care sa-i recunoasca pe toti oamenii pe care-i stii? Ca atunci cand trece o ambulanta pe strada sa clipeasca un semnal luminos pe parbriz:
NU TE INGRIJORA! NU TE INGRIJORA!
Asta daca dispozitivul persoanei bolnave nu a detectat prin apropiere dispozitivul cuiva cunoscut. Si daca dispozitivul ar detecta un dispozitiv al cuiva cunoscut, ambulanta ar putea semnaliza numele celui dinauntru si apoi:
NU E NIMIC GRAV! NU E NIMIC GRAV!
Sau, daca ar fi ceva grav:
E GRAV! E GRAV!
Si ai putea sa-i notezi pe oameni in functie de cat de mult ii iubesti, astfel incat, daca dispozitivul persoanei din ambulanta ar detecta dispozitivul persoanei pe care o iubeste cel mai mult sau al persoanei care il iubeste cel mai mult si daca omul din ambulanta ar fi grav ranit sau chiar ar fi pe moarte, atunci ambulanta ar semnaliza:
LA REVEDERE! TE IUBESC! LA REVEDERE! TE IUBESC!
Un lucru la care e foarte placut sa te gandesti este cum ambulanta cuiva care ar fi primul pe lista multor oameni, cand ar trece in goana spre spital, ar semnaliza tot timpul:
LA REVEDERE! TE IUBESC! LA REVEDERE! TE IUBESC!
* ,,Imi doresc sa fiu din nou tanara, sa am sansa de a-mi lua viata de la capat. Am suferit mai mult decat era nevoie. Iar bucuriile pe care le-am avut n-au fost tot timpul atat de senine. As fi putut trai altfel. Cand eram de varsta ta, bunicul meu mi-a cumparat o bratara cu rubine. Era prea mare pentru mine si-mi aluneca de pe mana. Mai tarziu mi-a spus ca-l rugase pe bijutier s-o faca astfel. Marimea ei trebuia sa fie un simbol al dragostei lui. Mai multe rubine, mai multe dragoste. Dar n-am putut niciodata s-o port de bunavoie. N-am putut s-o port deloc. Asa ca iata ce voiam sa-ti spun de fapt. Dac-ar fi sa-ti dau acum o bratara, ti-as masura incheietura mainii de doua ori."
*,,I-am spus:
- Oamenii sunt singurele animale care rosesc, rad, au religie, duc razboaie si se saruta cu buzele. Asa ca, intr-un fel, cu cat te saruti mai mult cu buzele, cu atat esti mai om.
- Si cu cat duci mai mult razboaie?
Atunci am tacut eu…"
*,,…a murit in bratele mele, spunand: ,,Nu vreau sa mor”. Asa e moartea. Nu conteaza ce uniforme poarta soldatii. Nu conteaza cat de bune sunt armele. M-am gandit ca, daca toata lumea ar vedea ce-am vazut eu, n-ar mai fi niciodata razboi."
*,,-Suisurile si coborasurile te fac sa simti ca lucrurile din jur conteaza, dar ele nu inseamna nimic.
- Si atunci care sunt lucrurile care inseamna ceva?
- Sa fii om de incredere, asta inseamna ceva. Sa fii bun."
*,,Cred ca lucrurile sunt extrem de complicate, iar faptul ca ea avea grija de mine era cat se poate de complicat. Dar era si extrem de simplu. In singura mea viata, ea era mami mea, iar eu eram fiul ei…"
Iubesc cartile. Ador sa pierd timpul prin librarii sau biblioteca, rasfoind paginile unor carti, multe straine ochilor mei pana atunci. Iubesc mirosul de carti, fie ca e mirosul cartilor vechi, trecute prin zeci de maini, insotite de nerabdarea de a afla ce ascund urmatoarele pagini, de bucurie, de ras in hohote sau zambete ascunse, de lacrimi sau tristete, fie ca e mirosul cartilor noi, care asteapta sa fie rasfoite, citite, traite...subliniate [asa cum am eu obiceiul :D].
Iubesc sa citesc mai mereu, fie ca ma opresc in parc pe o banca si pierd timpul, asta din perspectiva anumitor persoane...dar din perspectiva mea, il investesc intr-un mod pretios pentru inima si mintea mea [din nou, prea lunga explicatia mea], fie ca citesc in tramvai. Ma distreaza cum se uita unii si probabil in mintea lor spun ceva de genul: ,,uite mai si la fata asta! Fix in tramvai si-a gasit sa citeasca! Nu are timp destul acasa? E extraordinar!" si isi dau ochii peste cap si se uita asa, ca la o fiinta prostuta. Dar cui ii pasa? Mie cu siguranta nu.
Adica, ce e mai rau: sa stai linistit si sa citesti dintr-o carte [si uneori sa mai incepi sa zambesti sau sa te apuce rasul :D atunci inteleg de ce se uita oamenii ciudat la mine] sau sa arati cat esti tu de smecher cu telefonul tau ultraperformant si pe langa asta, sa demonstrezi lumii ce muzica aleasa gadila auzul urechilor tale...si dai drumul la manele? Eheee....dupa cum spunea cineva: Too many freaks, not enough circuses.
Dar lasand pentru alta ocazie discutia despre preocuparile tinerilor din ziua de azi, revin la ideea initiala. Iubesc cartile. Asa ca am decis sa postez din cand in cand citate, fragmente din cartile care mi-au atins intr-un oarecare fel inima si poate chiar mi-au schimbat viata. Poate o sa va starneasca macar asa un pic de tot interesul de a lasa televizorul si internetul si alte tampenii care prea ne ametesc si ne intoxica mintea si o sa doriti sa luati in maini o carte si sa o cititi. Credeti-ma, o carte aparent banala, dar potrivita, poate rascoli si schimba multe in viata unui om.
Sfatul meu...relaxati-va gandind...si citind!
