M-am gândit în ultima vreme destul de mult la Iov, cum i s-a luat totul într-un timp atât de scurt şi totuşi, a rămas credincios.
Mă gândesc la noi pe de altă parte, cum ne apucă panica în clipa în care ni se zguduie lumea, la propriu sau la figurat, fie cât de puţin. Şi începem să ne agităm şi să nu mai gândim raţional, şi ne lăsăm cuprinşi de disperare şi tristeţe.
,,Să nu vi se tulbure inima...'' Asta îmi răsună în minte tot mai puternic cu fiecare clipă. Să nu vi se tulbure inima, chiar dacă totul pare să meargă din rău în mai rău. Să nu vi se tulbure inima când oamenii vin cu răutăţi gratuite. Să nu vi se tulbure inima când planurile par să nu mai aibă vreo şansă să devină realizări. Să nu vi se tulbure inima când încercările devin eşecuri şi nu biruinţe. Nici când simţiţi că totul se duce de-a râpa cu o viteză ameţitoare.
Nicicând, în nici o clipă, să nu vi se tulbure inima. Pentru că mai puternice decât încercările care vin, sunt promisiunile Lui. Şi El nu a promis că o să fie uşor, dar a promis că e aici la fiecare pas. Şi mai puternică decât tristeţea e fericirea care vine prin El. Şi tulburarea lumii e nimic pe lângă pacea care vine de Sus.
Să nu vi se tulbure inima, pentru că nu a dat nicicând mai mult decât putem duce...
Prin urmare, fii liniştită, inima mea.
El e aici.