Să caut bucuria. Să caut pacea. Să urmăresc lucrurile care aduc mulţumire şi mă fac să fiu împăcată eu cu mine. Să mă implic în relaţii sănătoase şi echilibrate. Să nu fac excese, decât când vine vorba de credinţă, linişte, bucurie, seninătate.
Da, să fiu senină şi încrezătoare. Să îmi amintesc că totul are un sfârşit, dar contează şi cum e sfârşitul şi drumul până la el.
Să fac bine, dar să nu aştept nimic în schimb.
Să nu mă las înfrântă de ceea ce-i pământesc, dar să-mi amintesc că uneori El va dori să mă frângă.
Să nu mă tem de căderi, ci să caut ca ele să-mi ajungă înălţări.
Să caut să fiu pe culmi, dar să nu mă tem să fiu şi-n vale.
Să-mi amintesc neîncetat care mi-e ţinta şi să nu mă abat de la ea.
Să cred că ceea ce aştept există şi că voi primi la vremea rânduită de Domnul.
Eşti omul
ce-aduce atâta înseninare
în orice zi, cât de neagră ar fi;
Şi soare-i mereu, chiar de pare furtună,
căci tu mi-eşti seninul
şi sufletu-mi umpli mereu.
Atunci când simt că mă pierd
departe-ntre ei sau în mine,
m-aduci înapoi şi zâmbind mi-aminteşti
că sunt a celui pe care
doar Tatăl ceresc a stiut
să mi-l trimită în cale.
Eşti omul ce ştie
s-aducă în mine putere,
şi nu doar puterea de-a merge ‘nainte
ci puterea de-a fi liniştită,
ştiind că El e cu noi şi iubirea ce-o avem
e de Cer ocrotită.
Eşti omul ce mă poartă departe,
dar nu departe în lume
ci în mine, acolo unde-i ascunsă iubirea
şi unde stă preţuirea pentru omul ce eşti.
Eşti omul pe care-l iubesc
cu tot ce e-n mine
şi tot ce-mi doresc e să ştiu să devin
acel ajutor de care ai trebuinţă.
Aici şi acum,
şi-oricâte zile de mâine vor fi,
cu multă iubire te-aleg să fii omul
a cărui doresc să rămân
pe vecii.
[ca să-mi reamintesc că eşti undeva şi că la timpul potrivit, vei veni.
aşa că pentru tine, cel adevărat, cu drag.]
