Cum să nu zâmbesc  când privesc înspre Cer şi cum să nu spun ,,Mulţumesc!" pentru o asemenea seară? Ninge şi cred că dacă au existat vreodată tărâmuri fermecate, frumuseţea zăpezii din seara asta nu s-a mai văzut nici măcar acolo. Prin urmare, nu a fost nevoie de nici o rochie super extra nu ştiu cum, nici de bagheta magică, pentru că au ajuns o pereche de cizme călduroase, mănuşi şi fular şi o super dispoziţie dansabilă.
Aşa că, după ce am 'pupat' câţiva fulgi de nea, am pornit la drum pe străzi.
Am cântat cât m-a ţinut gura [şi mai ales vocea] toate colindele pe care le ştiu. Apoi am trecut la paşi de dans, prinsă în îmbrăţisarea dintre zăpada care venea din Cer şi zăpada de pe pământ. De fapt nici nu au fost dansuri, ci încercări nereuşite şi totuşi minunate [pentru mine] de vals. Şi desigur, nu aş putea să uit îngeraşul de zăpadă făcut fix în staţia de tramvai. :D
Deci da, mi-e inima plină de fericire şi încântare.
It's snowin' baby, and I'm lovin' it!