Ieri mi-am dat seama de ce iubesc atat de mult toamna. E anotimpul care ma face cel mai vesela si cel mai trista.
Nu are sens, stiu.
This entry was posted
on joi, noiembrie 05, 2009
and is filed under
anotimpuri,
gânduri fluturalnice,
iubesc
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
e frumoasa tristetea de toamna..spre sfarsitul ei..ori intri vesel in iarna...ori distrus :)
are prea grele sensuri...
grele, dar adevărate.
..
iubesc toamna pentru că pot să.mi ascund starea printre frunzele colorate.
Sadd, spui tu ceva acolo. Totusi, ma rog ca iarna asta sa ne gaseasca veseli si cu inima plina de liniste si bucurie.
Alin, sensuri grele sunt cam in toate. Singura diferenta e ca nu toti oamenii le percep. Ma bucur insa ca ai inteles cam la ce ma refeream.
Minune, si toamna te iubeste pe tine si cred ca vrea sa-ti coloreze starea in culori frumoase si vesele. :*
Toamna nu e numaidecat placuta ,se pertec interperii naturale care nu totdeauna te bucura,DAR ea are timpul ei in care curata petalele uscate ca din nou sa vina cele verzi si placute :)E nevoie si in viata ta de toamna? Nu crezi ca ti-ar prinde bine? . Daca te gandesti profund te vei bucura de cea ce din nou va veni.... Si cea ce ti se pare negativ si neplacut poate sa ascunda lucruri placute...
Cu mult respect pentru Diana si cei ce vor citi.
Emil Georgescu