Tot din mine si toate lucrurile pe care le-am facut in anii acestia. Toate la un loc fac ca licuricii din mintea mea sa se agite ingrozitor. Se amesteca toate, precum aromele plantelor intr-un ceai cald. Toate amintirile si simtirile si sentimentele si privirile.
Ma vad acolo, stand pe iarba, pe mal, privind cerul printre ramuri strambe de copac. Ma vad dansand pe strazi cu flori in par. Ma vad topaind ca un copil mic, si asta doar pentru ca a fost o seara cu luna-portocalie. Ma vad in parc, dandu-ma tare de tot pe hinta, cu ochii inchisi si adieri de vant prin par si pe piele.
Ma vad plangand pe o banca sau zambind in tramvai de una singura. Ma vad peste tot si nicaieri.
Ma vad iubind. Ma vad plecand. Ma vad neuitand. [niciodata n-am stiut sa uit, desi am preferat uitarea cat de repede posibil.]
Ma vad mancand cu pofta vata pe bat. Si apoi ma vad spalandu-ma cu apa minerala :))
Ma vad pe mine, razanda si planganda cu lacrimi mari.
Tot ce am fost, tot ce-am facut, n-a intrat inca la naftalina.
Tu, cel ce te stii, intelege ochii mei.
Asta a fost aiureala dintr-o duminica de noiembrie.