M-am gandit mult ce ar fi cel mai potrivit sa spun in ,,introducerea" acestei carti [si probabil a celei despre care urmeaza zilele viitoare sa va scriu]. Am optiunea de a recurge la cuvinte si descrieri marete, dar...nu doresc asta. Tot ce pot sa spun e ca ,,Jurnalul Fericirii" e o carte care mi-a deschis oarecum ochii, m-a facut sa vad cu adevarat. M-a cucerit stilul in care N. Steinhardt prezinta experientele traite si mai mult decat atat, modul direct in care spune ceea ce simte, ceea ce gandeste. Si pe langa asta, fericirea care pare ca o gaseste in mijlocul suferintelor e coplesitoare, molipsitoare.
Da, ceea ce am scris sunt cuvinte sarace in comparatie cu intensitatea sentimentelor care ma cuprind de fiecare data cand recitesc pasaje din carte...

*,,Hristos: El e, nu m-a uitat, bat clopotele toate. Voi fi al Lui. Sunt al Lui. Al Lui am fost mereu. In cea mai infima dintre fractiuni de secunda al Lui devin pentru totdeauna."
*,,Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti."
*,,Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia - macar de la un anume punct incolo - e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului."
*,,Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos, iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine."
*,,Lucrurile de care suntem inlantuiti sunt ireale, dar lanturile care ne leaga de ele sunt foarte reale."
*,,Crestinul e cel care nu traieste nici in trecut, nici in viitor, ci numai in prezent. Trecutul nu-l apasa, viitorul nu-l ingrijoreaza."
*,,Prin pacatele noastre Il rastignim pe Hristos, prin gandurile noastre necurate Il batjocorim."
*,,Miopia oamenilor normali. Nu pot crede ca totul e cu putinta."
*,,Da, adulmec surasuri si colturi de cer albastru."
*,,Sunteti cu adevarat un om al lui Dumnezeu, lumea e cu adevarat a Sa, Dumnezeu exista, minunile sunt reale, bucurati-va!"
*,,Cine e mai fraier? Cine-L urmeaza pe Hristos sau cine se incredinteaza diavolului?
S-ar zice ca Hristos cere mai mult, prea mult [...] Crestinismul e o martirizare a tot ce-i lumesc, dar si da ceva in schimb: linistea aici si fagaduinta mantuirii viitoare. Pe cand diavolul e mai exigent: in schimbul simtamantului demnitatii el nu ofera decat deznadejdea. Ii dai constiinta, pacea, somnul, iti vinzi prietenii si rudele, cedezi absolut totul si mai mult ca totul - si toate pe degeaba. Ce-a obtinut Iuda de la diavol? Nimic. A fost fraierit. S-a ales cu dispretul batranilor si a restituit banii; s-a ales cu streangul si cu hohotul de ras al necuratului.
Sfintilor li se cere mult, dar nu chiar totul - si nu degeaba.
Contractul incheiat cu diavolul e mult mai oneros decat cel incheiat cu Domnul. De fapt nici nu-i contract, e pacaleala. Dai totul, nu primesti nimic."
*,,Exista prostii bine imbracate, asa cum exista dobitoci foarte dichisiti." [Chamfort]