Iubesc cartile. Ador sa pierd timpul prin librarii sau biblioteca, rasfoind paginile unor carti, multe straine ochilor mei pana atunci. Iubesc mirosul de carti, fie ca e mirosul cartilor vechi, trecute prin zeci de maini, insotite de nerabdarea de a afla ce ascund urmatoarele pagini, de bucurie, de ras in hohote sau zambete ascunse, de lacrimi sau tristete, fie ca e mirosul cartilor noi, care asteapta sa fie rasfoite, citite, traite...subliniate [asa cum am eu obiceiul :D].
Iubesc sa citesc mai mereu, fie ca ma opresc in parc pe o banca si pierd timpul, asta din perspectiva anumitor persoane...dar din perspectiva mea, il investesc intr-un mod pretios pentru inima si mintea mea [din nou, prea lunga explicatia mea], fie ca citesc in tramvai. Ma distreaza cum se uita unii si probabil in mintea lor spun ceva de genul: ,,uite mai si la fata asta! Fix in tramvai si-a gasit sa citeasca! Nu are timp destul acasa? E extraordinar!" si isi dau ochii peste cap si se uita asa, ca la o fiinta prostuta. Dar cui ii pasa? Mie cu siguranta nu.
Adica, ce e mai rau: sa stai linistit si sa citesti dintr-o carte [si uneori sa mai incepi sa zambesti sau sa te apuce rasul :D atunci inteleg de ce se uita oamenii ciudat la mine] sau sa arati cat esti tu de smecher cu telefonul tau ultraperformant si pe langa asta, sa demonstrezi lumii ce muzica aleasa gadila auzul urechilor tale...si dai drumul la manele? Eheee....dupa cum spunea cineva: Too many freaks, not enough circuses.
Dar lasand pentru alta ocazie discutia despre preocuparile tinerilor din ziua de azi, revin la ideea initiala. Iubesc cartile. Asa ca am decis sa postez din cand in cand citate, fragmente din cartile care mi-au atins intr-un oarecare fel inima si poate chiar mi-au schimbat viata. Poate o sa va starneasca macar asa un pic de tot interesul de a lasa televizorul si internetul si alte tampenii care prea ne ametesc si ne intoxica mintea si o sa doriti sa luati in maini o carte si sa o cititi. Credeti-ma, o carte aparent banala, dar potrivita, poate rascoli si schimba multe in viata unui om.
Sfatul meu...relaxati-va gandind...si citind!
This entry was posted
on joi, decembrie 04, 2008
and is filed under
iubesc,
pentru suflet
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Da! Cartile sunt sacre, chiar si cele rele! Fiecare carte e un mic univers. Inevitabil, autorul se ataseaza de un personaj , uneori il imbraca cu chiar gandurile sale. Un autor se imparte in tot atatea parti cate personaje are. El stie ca are ceva de spus si vocea sa este destul de puternica pentru a fi auzita.
Da, cartile au miros! Uneori de tutun. Tutunul celui care a citit-o inaintea mea. Cartile te pot imbia sa le citesti doar auzind despre ele. Cartea imi da avantajul de a trai o mie de vieti. Nu doar delectare intelectuala gasesc intr-o carte ci si refugiu in tristetile mele...
Da, atat de bine ai spus...refugiu. Acum mi-am amintit de ceea ce spunea Simona Popescu in Exuvii ,,Citesc. Imi plac mai mult cartile decat oamenii. Ele - cele adevarate - nu vor sa te convinga de nimic, nu vor sa aiba “dreptate”. Asculti vocile cartilor. Daca nu se potrivesc cu vocea ta interioara, le-nschizi. Si nimeni nu se supara pe tine."
:):):) cam asa si eu...spre disperarea unora :))
ultimul comentariul observ ca este de mult..dar oricum sunt bucuroasa ca mai exista oameni carora le place sa citeasca...oameni care iubesc cartile ..Va multumesc ca existati !
suuuper. Ma bucur sa gasesc persoane care au aceeasi pasiune ca si mine. Acu nu citesc chiar in parc sau pe strada, dar la locul de munca sau la sala de lectura destul de des. Mi.ai adus aminte cu cata sete citeam romanele lui Karl May despre indieni cu lux de detalii care ma faceau sa ma desprind de lumea in care eram. Cartile sunt un izvor de cunoastere si in acelasi timp de relaxare. Cum spune si Florin Chilian intr.o melodie "cartile - ferstre in ziduri". Nu conteaza ca ceilalti rad de asta. Ma bucur ca nu te afecteaza. Decat sa ma uit la stirile de la ora 5 prefer sa citesc. De altfel rar ma uit la tv. Din cand in cand mai vizionez cate o comedie cu Louis de Funes, sau filme mai vechi romanesti (istorice mai ales). Dar am ajuns sa urasc scandalurile de care se face atata tam-tam. De multe ori vreau sa.mi astup urechile si sa nu mai aud nimic.
Cand am mai mult timp liber prefer sa fac o plimbare in natura pe unde numai vulpea si lupul isi au "orasul" si sa ma desprind total de "civilizatie". Astfel de desprinderi, poate o sa fi de.acord cu mine, ma fac sa ma apropii mai mult de Dumnezeu.
Anonim, mi se pare ca iubirea de carti face un om frumos si mai frumos :)pacat ca prea putini se indeletnicesc cu cititul...
Mircea, eu am renuntat de mult timp la TV. Mi se pare ca a devenit o sursa numai buna de intoxicat minti si perceptii. Pe de alta parte, dupa cum ai spus si tu, cartile sunt un mijloc de cunoastere si relaxare. Si cat mi se bucura sufletul cand pot sa citesc!
Ce pot sa ne doresc noua, iubitorilor de carti, decat sa avem cat mai multe si cat mai frumoase carti citite!
Am gasit blogul tau, cautand un loc unde sa postez un fragment din cartea pe care o citesc acum - In cautarea sensului pierdut - Dumitru Constantin Dulcan. Imi place cum ai scris pe prima pagina, dar un pic prea explicativ si defensiv, din pacate. Locuiesc in Suedia, Göteborg, iar aici in fiecare vagon al unui tramvai, zilnic, vezi cel putin 5 persoane care citesc carti. De ce trebuie sa se explice o persoana ca-i plac cartile, sau ca-i place sa citeasca peste tot si oricand, este o intrebare strans corelata de preocuparile si nivelul de educatie a societatii romanesti. Dar asta e un alt subiect. Ma bucur ca ai creat blogul asta. Ma intreb doar, unde se poate ca si ceilalti sa-si posteze fragmentele preferate din carti, si eventual sa le discute. Pe facebook nu se poate, ca e spatiul prea mic.