Sunt multe melodii care mi-au atins inima...unele m-au facut sa zambesc, altele sa plang...Melodia aceasta as putea spune insa ca vorbeste despre povestea vietii mele. De aceea, cand o ascult, simt tristete si bucurie deopotriva.
   In general, cand oamenii privesc la viata noastra, la ceea ce am fost si la ceea ce suntem, sunt atenti la realizari, la greseli...marea majoritate isi indreapta atentia spre ceea ce am facut de-a lungul vietii, nu la ceea ce am ajuns in prezent sa fim, ca oameni.
   E tristete si bucurie deopotriva cand ascult aceasta melodie si in ciuda acestor sentimente, daca as putea, asta as vrea sa stie oamenii despre mine:
   Numele meu este Diana...si pana in prezent, am avut multi ani de rataciri si regasiri. Candva, am fost pierduta. M-am pierdut in multimea de ganduri si tendinte care veneau din partea prietenilor si a lumii; m-am pierdut in multele pretentii pe care ceilalti le aveau cu privire la mine; m-am pierdut in sperante false, idealuri gresite, perspective total nepotrivite...m-am pierdut in bucurii trecatoare si in zambete false. Am fost pierduta...dar acum m-am regasit. M-am regasit cand L-am gasit pe El, pe Salvatorul meu. Sau poate cand m-a gasit El pe mine. E ceva ce deocamdata nu stiu, cine pe cine a gasit. Dar ma bucur ca astazi  sunt a Lui.
   Pe langa faptul ca eram pierduta, eram si oarba. Periculoasa combinatie, nu? Sa ratacesti pe drumuri gresite, fara sa vezi cu adevarat. Da, aveam impresia ca vad si ca vad bine. Dar alergam in nestire cu ochii larg inchisi. Pana cand m-am intalnit cu El, ,,mi-a pus tina pe ochi, m-am spalat si vad." [Luca 9:15] Mi-a deschis ochii cu adevarat si a facut asta cu dragoste si blandete. M-a facut sa ma vad asa cum ma vede El pe mine si m-a facut sa privesc la cei din jurul meu prin ochii Lui...
   In cele din urma, am fost moarta. Un suflet mort intr-un trup viu. Fara speranta, fara bucurie, fara dragoste, fara visuri, fara nimic...doar cu o dorinta aprinsa de a gasi viata. Probabil de undeva, din Cer, a simtit dorul inimii mele. De aceea a venit pe drumul meu, mi-a dat viata, iar apoi drumul meu nu a mai fost al meu, ci al Lui. De atunci, mergem impreuna, mana-n mana.
   Cand am tendinta sa ratacesc, sa inchid ochii sau sa mor cate putin inlauntrul meu nu ma lasa, ci e aici sa imi reaminteasca de ceea ce a facut in mine. Imi reaminteste mereu si mereu ca acum, cantecul vietii mele este pentru El...aici pe pamant e doar pregatirea. Cand o sa ma cheme Sus, la El, o sa Ii pot canta cu adevarat.
   Te iubesc!