ţi-am spus cândva să trăieşti viaţa ta, nu pe a altora.
de ce nu mă asculţi?
[da, de ce nu te asculţi?]
This entry was posted
on marți, decembrie 28, 2010
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
pentru ca asa facem noi ne place sa avem grija de altii si sa ii corectam cand gresesc si uitam de noi.
chiar .. de ce ... fata draga? :)
da. te.am ascultat în final. a little bit too late.
şi uite că tot s.a adeverit de ce mă temeam mai mult.
dar mi.ai zis, recunosc.!
Lavinia, asa este din pacate...
hain, je ne sais pas.
sophie... :) nicicum nu ne-ascultam la timp.