Uneori încep să port discuţii eu cu mine şi în mine şi parcă mă împart în trei. Pe de o parte sunt eu, care îmi doresc şi visez o grămadă şi-mi doresc lucruri aparent exagerate sau aproape imposibile. Pe de altă parte sunt eu, cea raţională şi-ncep să-mi argumentez că un lucru sau altul nu se poate, că nu-l merit sau că nu are cum să fie, că vreau prea multe şi nu-i normal să vreau stelele de pe cer [sau un muritor să lupte]. Iar apoi sunt eu, care mereu cred în imposibilul posibil, cred în minuni şi că lucruri extraordinare se pot întâmpla oamenilor simpli, că pot şi trebuie să visez şi să sper că totu-i cu putinţă.
Uneori câştigă partea mea raţională, şi renunţ şi apoi văd că am făcut bine că am renunţat. Nu mă cuprinde tristeţea atunci, ci am doar o stare de aşa si-aşa.
Alteori însă, aleg să cred şi chiar se întâmplă ceea ce am visat.
Şi atunci ţin fericirea-n suflet, cum ţin o carte-n mâini, cu mult drag şi cu multă uimire.
De două zile încoace e alteori.
Astăzi e alteori şi ah, ce bine-i să pot răsfoi în mine fericirea!
This entry was posted
on luni, iulie 05, 2010
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Îţi împărtăşesc gândurile şi trăirile.
Fără aceste euri ale fiinţei noastre, viaţa nu ar avea farmec!Nu crezi?!
Şi eu pendulez acum între 2 gânduri(viitoare stări de fapt), chiar dacă am o bănuială cum se va sfârşi.
Have a wonderful day!
sa fi o nebuna si sa crezi! lucruri frumoase se intampla:)
imi place cand esti fericita :p
Ce frumos ai scris! Sper sa fie alteori cat mai des! >:D< :)
Când ți-am citit postarea, mi-am adus aminte de Walt Disney. Geniul lui scliptor plonja tot pe trei piloni, pe care și-a clădit acel succes, ce încă și astăzi după câteva decenii trecute ne amintesc cu uimire de el. Unul din creatorii săi de desene animate spunea că în realitate erau trei Walt: visătorul, realistul și criticul; nu știai care vine la ședință. Avea o abilitate extraordinară de a se transmuta în toate cele trei unghiuri de vedere. Visa, realiza ceea ce imaginația îi oferea, apoi critica ceea ce a realizat. Oamenii în general trec prin aceste faze în drumul spre realizarea a unui ceva; însă puțini își dau seama de aceasta; și mai puțini realizează cât de important este echilibrul dintre cele trei. Creativitate, realism si critică. :)
gata. nu mai tac. probabil ca pana acum am facut-o dintr-un soi de invidie. dar cred ca stii deja cat esti de norocoasa. sa poti gandi astfel. sa poti simti astfel. sa poti ignora toate semnalele negative transmise zi de zi de cei din jur, din rautate sau pur si simplu, din placerea de a fi asa, din obisnuinta de a fi incruntati, meschini, rame taratoare.
esti norocoasa sa fi invatat sa astepti, sa fi inteles ca firesc inseamna frumos, inseamna lupta si inseamna zambet. inseamna suflet mare si deschis.
o zi minunata!
Si analiza tranzactională vorbeste despre trei stări: copilul, adultul si părintele din noi. Unul este creativ, jucăus, exuberant, altul realist, rational si altul critic, protector. Echilibrul dintre ele este foarte important, dar ceea ce ai descris tu aici e mai mult decât teoria si practica descrise. Am văzut copilul, am văzut adultul si apoi m-am bucurat să constat starea crestinului care integrează cele două stări anterioare si care îsi găseste linistea si bucuria în credinta cea dincolo de simturi si de ratiune! Suprarationalul, cel pe care cu greu îl primim în mintea si în inima noastră, desi ne este dăruit din nastere...
Trec printr-un fragmentel de viată în care nu stiu cât să mă bucur de ziua de azi si cât să mă îngrijorez pentru ziua mâine (la propriu). Postarea ta m-a convins: mă voi bucura azi, iar mâine stiu că va fi bine. Încă nu stiu cum se va întâmpla, dar sunt convins că mă va ajuta Dumnezeu să trec cu bine.
visatorul, realistul si optimistul, cele trei parti ale noastre fara de care nu am putea fi noi. fie ca optimistul sa fie mai puternic ca realistul ca asa visatorul devine real :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
M-am regasit in ceea ce ai scris :)
Lăcry, îmi doresc să se sfîrşească exact cum trebuie şi să fie spre binele tău!
haom, fericiţi să fim cu toţii, pentru că e minunat şi motive sunt aşa, fără număr :)
Laura, mulţumesc şi îmi doresc ca alteori să fie adeseori şi la tine! hug
LifeMeansArt, nu auzisem aşa-zisa poveste a lui Walt Disney, dar dacă stăm bine şi ne gândim, cred că părţile acelea fac parte din noi toţi, dar poate mai greu ajungem să fim conştienţi de existenţa lor în noi sau de ce anume ar trebui să facem cu ele.
Luminiţa, mă bucur mult mult de tot că nu ai tăcut. să nici nu mai taci. mă bucur să te ştiu pe aici şi să mai vii! nu ştiu dacă mă pot numi norocoasă, încerc să le învăţ şi învăţarea asta nu-i deloc uşoara, dar mă străduiesc. deci norocoasă nu ştiu, dar mult prea binecuvântată sunt cu siguranţă! te îmbrăţişez
zorro, ca de obicei, mă bucur că mă citeşti. din punct de vedere psihologic ar fi poate multe de spus, dar vorbind acum de la suflet la suflet, te rog să te laşă cuprins de bucurie. îngrijorarea nu-şi are rostul, deşi e inevitabilă, dar încearcă să fii tare şi să te bucuri de ceea ce merită!
Cris, mă bucur mult! o zi frumoasă să ai şi plină de bucurie!