Nu am văzut niciodată un olar cum modelează lutul. Nu i-am văzut niciodată privirea şi nici mâinile. Nu am stat niciodată lângă un asemenea om să văd cât timp îi ia ca să modeleze sau cât de greu îi este să remodeleze.
Îmi închipui însă că modelează cu răbdare. Nu încruntat, ci privind cu blândeţe. Nu supărat că nu i-a ieşit din prima sau dezamăgit pentru că aparent lucrarea nu e atât de frumoasă, ci cu linişte în privire, ştiind că în final frumuseţea se va vedea.
Nu am văzut niciodată un asemenea om şi nu am văzut nici măcar lutul.
Dar văd zilnic un alt Olar şi văd zilnic un alt fel de lut. Cu lutul trăiesc zi de zi, pentru că lutul sunt eu. Olarul e El, Cel drag al sufletului meu. M-a făcut de la bun început în chip minunat, dar sunt un alt fel de lut, şi mereu va fi ceva de schimbat în mine. Cândva durea nespus, mai ales când schimbarea o dorea doar El iar eu, lut încăpăţânat, credeam că sunt bine oricum şi că nu e nevoie de schimbări. Şi pentru că uneori încăpăţânarea doare, modelarea în zilele acelea era nespus de dificilă.
Dar am Cel mai blând Olar din lume, şi sunt în mâinile Celui care ştie să schimbe în cel mai minunat mod cu putinţă. Chiar şi când doare, atingerea Lui face să treacă totul.
În cele din urmă am învăţat că sub privirile Celui care vede un sărman lut ca fiind o comoară nepreţuită, schimbarea e de dorit, indiferent de suferinţă.
Acum ştiu că sunt un lut care mereu şi mereu va trebui să aibă parte de schimbare. Sunt un lut care va trebui modelat şi schimbat pentru gloria Celui care schimbă cu dragoste şi blândeţe în fiecare zi.
E o schimbare ce trebuie făcută mereu şi mereu, nu pentru a fi un simplu lut aici jos pe pământ, ci pentru a fi un vas de preţ în veşnicii.