am tot vrut să scriu cât sunt de dezamăgită de sistemul medical şi cât sunt de tristă că mama a fost operată. şi au fost zile cu stres şi lacrimi şi atât de multe îngrijorări că simţeam că nu mai pot. şi am zis cuiva că în faţa ei sunt mereu cu zâmbetul pe buze, şi când au dus-o la operaţie i-am zâmbit şi când a ieşit de acolo şi şi-a revenit din anestezie i-am zâmbit, dar ce bine că spitalele au holuri lungi şi există 'acasă' şi acolo poţi să plângi în voie.
şi în mijlocul la atâtea frământări, tot ea m-a făcut să izbucnesc în râs şi apoi în lacrimi, pentru că e atâta de minunată.
deşi a scăpat ca prin minune şi ştie asta, şi deşi de miercuri nu a mâncat nimic, ci a băut doar apă şi a primit perfuzii din plin şi deşi abia au operat-o sâmbătă, când am sunat-o acum, îmi spune cât se poate de serioasă, pe un ton grav:
,,şi totuşi Diana, cred că îl întreb pe domnul doctor dacă mă lasă să mănânc puţină îngheţată.''
aşa e mama.
e cea mai dragă şi e a mea.
This entry was posted
on luni, iulie 26, 2010
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Să-i dea Dumnezeu sănătate mamei tale, Diana!
Si mama mea a fost operată acum patru ani. Ne-am necăjit atunci si am plâns. Ea, însă, si-a păstrat umorul si si-a întărit credinta. Acum e bine, sănătoasă si ne asteaptă acasă cu clătite, mereu veselă si plină de viată. :)
De putin timp am trecut si eu pe acolo conducandu-mi mama la sala de operatie, cu lacrimi in ochi rugandu-l pe Dumnezeu sa faca minuni asa cum numai El stie sa faca :)
Domnul sa iti binecuvanteze mamica cu vindecare deplina :) iar tie iti doresc bucurie si pace in inima :)
Sanatate maxima si rugaciuni ascultate!
va multumesc dragilor pt gandurile voastre minunate!
Sper ca mama ta este bine, dumnezeu are grija de ea si de tine sa fi tare orice sar intampla. O zi binecuvantata. Sa ai inima vesela in continuare. te pup:*
ai dreptate cu sistemul medical.. dar ma bucur ca acum e mai bine mami tau si ma bucur si de grija ce i-ai aratat'o. cred ca zambetul tau si deopotriva lacrimile tale atunci, au fost unul dintre medicamentele-minune:)
Anonim, mama e bine, slava Domnului. acuma ma pregatesc sa merg dupa ea. vine acasa! :D iti multumesc pt incurajari! Domnul sa fie cu tine si in tine :)
io, imi place sa cred ca asa e. cate rezolva un zambet oferit cu drag, nici nu avem idee :)
Cat ma bucur ca mama ta e bine! Am trecut si eu prin asta anul trecut, cand tatal meu a fost operat de inima...stiu cum e...Fie ca Dumnezeu sa-i dea multa sanatate si tie o inima vesela si multumitoare!
Cat de frumos! Ce ar fi lumea asta fara dragele de mame (ori de fiinte dragi)?! Insanatosire grabnica si numai bine tie si mamei tale!! :)
lalalila, iti multumesc draga mea pentru cuvintele tale! m-ai incurajat mult! hugs, beautiful :*
bianca, dragele de ele, mamele noastre :) ce binecuvantare sa le avem!
Insanatosire grabnica! mama a trecut printr-o situatie asemanatoare, dar eram prea tanara ca sa constientizez asa cum probabil m-as alarma in sinea mea la varsta asta. dar, drept sa spun, perioada de dupa operatie a fost una dintre cele mai frumoase din viata ei si a noastra, a familiei, pentru ca asta a fost prilejul cu care l-a regasit pe Dumnezeu asa cum nu il cunoscuse niciodata...