sufletul îmi spune din partea ta, îmi spune să te aştept.
aşa că te aştept şi las zile şi anotimpuri să treacă.
aşa că te aştept, în timp ce norii cu furtună pleacă şi lasă loc seninului.
aşa că te aştept cât timpul încă există.
aşa că te aştept cu ochii râzând şi plângând.
aşa că te aştept în vreme ce descopăr că-mi plac şi zilele cu furtună, pentru că încep să învăţ să-mi potrivesc paşii prin bălţile cu ploaie.
aşa te aştept şi-mi las ochii să te privească şi îmi las braţele gândului să te cuprindă, oriunde ai fi.
da, cu sufletul te privesc şi cu gândul te cuprind.
şi aşa te aştept
This entry was posted
on luni, iunie 14, 2010
and is filed under
lui
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Tu ai compus poezioara asta??? Interesanta abordarea, una de expectativa. Noi baietzii suntem inclinatzi inspre "cautare". Bine...cateodata. Mai ne saturam si noi :)).
nu m-am gandit la ea neaparat ca la o poezie dar da, eu am scris-o.
expectativa si e, sper sa o transform intr-o asteptare inteleapta.
pai da, stiu ca va saturati :)) dar cautarea se opreste doar cand ai gasit ceea ce cauti, nu?
"ti-am lasat un loc pe perna mea
un vis ma strange la piept
si de vrei sa-mi lasi parfumul tau
si maine am sa te astept"
:)
asteptarea se termina cand gasesti ce ai cautat, intr-adevar. Asteptare inteleapta ...mhh ...nda ...frumos spus si intelept pe deasupra.
Dan :)
Anonim :) intelepciunea sa ne fie podoaba cea mai de pret!
foarte buna creatia.....iar daca stai sa te gandesti bine...in cazul fiecaruia dintre noi asa e....dar eu zic ca merita sa asteptam....sa muncim in acelasi timp....si sa avem rabdareeeeeee!!!!!!!
iti multumesc, Lucian! asteptarea si rabdarea nu sunt cele mai usoare, dimpotriva, par sa fie cele mai grele. In plus, conteaza si cum stim sa asteptam, asta probabil face diferenta. [aici recunosc ca mai am multe de schimbat si de imbunatatit]