Fericire. Pace. O inimă care tresaltă de bucurie. Asta vreau să însemne viaţa mea în special de Crăciunul acesta. Mereu e oboseală şi lipsă acută de chef şi ideea că ,,abia aştept să treacă şi Sărbătorile astea!'' De fapt, asta cred că e metoda folosită de diavol care dă cele mai bune rezultate. Aşa că el, şmecher şi viclean cum e, s-a gândit că multă alergătură fix de Crăciun n-ar strica. De fapt e numai bună ca să nu mai trăim la timp ceea ce ar trebui să trăim în zilele acestea.
E plin peste tot de noi, cei care alergăm după mâncare, băutură, cadouri şi alte cele. E plin de noi, cei care vrem curăţenie lună în casă, dar nu şi o curăţenie generală în viaţa noastră, făcută chiar de Domnul. E plin de noi, cei care vrem să fim super extra aranjaţi, dar cu inima pustiită, goală şi urâtă. Vrem brazi frumoşi şi ornamente strălucitoare, dar nu inimi sfinţite. Vrem de toate, dar prea puţin Îl vrem pe El.
Şi totuşi, am o veste proastă pentru unii:  Crăciunul nu e de fapt despre noi şi cât de tari suntem! De Crăciun e vorba numai şi numai despre El, despre Cel pe care ar trebui să Îl sărbătorim. Nu cu mese îmbelşugate, pentru că sigur nu asta vrea de la noi. Cred că tot ce vrea e o inimă deschisă. O inimă în care să înceapă cu adevărat Crăciunul.
Asta va fi anul acesta inima mea: iesle şi palat deopotrivă pentru Cel care S-a născut pentru ca şi eu să trăiesc cu adevărat.
Cristos s-a născut, bucuria mea!
Bine ai venit, dragul meu Isus!
       [n-am să Te las să pleci...]