Da...azi nu ştiu despre ce să [vă] scriu. Simt doar că vreau să scriu. Vreau sau am nevoie?! Niciodată nu am fost sigură care mai mult din astea două. În fine, ideea e că sunt fericită. M-a cuprins aşa în mod inexplicabil [bine, există o foarte mică explicaţie] starea de fericire. Şi dacă nu ar fi mama acasă şi nu aş avea vecini nervoşi, aş striga tare de tot, să stie toţi că sunt aşa. Oricum ştiu că aproape nimănui nu-i pasă de fericirea celuilalt, ci dimpotrivă...dar azi nici mie nu îmi pasă de nepăsarea altora.
Iubesc Cerul, iubesc marea, iubesc nisipul ud, iubesc florile şi ploaia, iubesc atingerea dintre picioarele mele goale şi iarbă, nisip, asfalt ud...iubesc când şi cum râde mama, iubesc când vrea să mă ia în braţe pe sus dar nu prea poate, iubesc cuplurile în vârstă care încă se ţin de mână când merg pe stradă, iubesc umbrelele colorate şi mănuşile fără degete, iubesc ideea că într-o zi o să dansez în ploaie, iubesc copilaşii, iubesc minunile şi să descopăr oameni cu minuni în ei, iubesc ceaiul şi ciocolata...o să iubesc privirea şi zâmbetul şi atingerea şi întreaga lui fiinţă. Îl iubesc de pe acum şi o să îl iubesc atunci şi mai mult.
Şi deşi nimic din ce am scris nu pare să aiba legătură sau sens, nu contează. Ideea e că sunt fericită, că iubesc, că am stare dansabilă şi gânduri fluturalnice, că astăzi vreau să fiu fata din poveste, râzânda şi plângânda cu lacrimi mari, care are ochi de ciocolată şi clipeşte odată cu bătaia aripilor de fluturi, care de fapt are fluturi şi flori în păr, bucurie şi credinţă în inimă şi multe visuri şi minuni în minte.
Vă rog, lăsaţi-vă copleşiti de bucurie!
This entry was posted
on marți, februarie 10, 2009
and is filed under
colorez suflet,
gânduri fluturalnice,
iubesc,
lui
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
S-a facut! Uite, ma las coplesita de bucuria ta... si nu te gindi ca o fac din complezenta, ci pentru ca ma regasesc in autoportretul tau. Sigur ca exista linii fine si poate chiar tuse mai apasate care ne diferentiaza, dar ansamblul de stari imi e familiar si tocmai de-asta ma bucura fericirea ta. Pentru ca stiu si eu cum e.
esti o fiinta minunata... ai fost aleasa sa radiezi bucurie celorlati din jurul tau ca sa-i imbucuri si pe ei...si iti zic eu ca esti plina de reusite :P
cu drag :)
Un exercitiu simplu pe care sa`l faci maine.:inchide ochii si indreapta capul spre soare. ciudat. nu? sa stii ca soarele e undeva acolo. te priveste de departe si`ti incalzeste hainele. sufletul si zilele. ca o sa apuna. ca sa rasara din nou. in fiecare zi facand ce stie el mai bine: sa lumineze.indiferent daca e privirea unui copil sau o ora nefericita.ca face asta pentru toti.ca le alunga ploile si starneste un zambet. ca in fiecare colt al lumii se inalta la fel. ca apara pui fragili de oameni ce se joaca.
cel putin mie mi se intampla des sa`mi aminteasca de zile de vara. stii tu. perioada cand apa nu`i niciodata indeajuns de multa sau de rece.cand ploua cald si tare. si totusi soarele e tot acolo. asteptand un nor prapadit sa`si faca numarul. atunci cand stai noptile la geam. doar pentru ca ti`ai propus sa numeri stelele. cand nimeni nu`ti canta mai frumos ca un greier. taraind pe infundate.facandu`te sa`i simti lacrimile. cand nimeni nu te poate deprima. cand totul e bine pentru ca trebuie sa fie bine. cand e vacanta.cand pierzi noptile cu prietenii uitandu`te la filme si va napadesc lacrimile la o scena trista sau o comedie buna. cand iti aduci aminte de vremea cand aveai o minge si erai fericita[cel putin in cazul meu`.:))].
cand poti sa plangi fara sa`i lasi mamei urme de indoiala despre vreo nota proasta. cand razi tare.in hohote si cu chef. stresand vecina de la parter cu muzica ta ciudata. pe care inca n`ai invatat s`o asculti la ore acceptabile.
e departe si`ti starneste indoieli. incepand sa`ti pierzi increderea in raze divine si in calduri ceresti. cum sa`ti fie aproape daca reuseste sa sfideze atatea ferestre? e si normal sa`l simti... acolo. dar deschizi ochii... n`a fost niciodata decat dincolo de pleoapele tale.
be happy`.in continuare...
nu stiu ce m`a apucat sa scriu asta da..>:D<
anonim2
lavinia, ma bucur din nou. si multumesc. sa stii ca fiecare comentariu de al tau ma incurajeaza mult :)
anonim[1]...nu imi prea dau seama cine esti, dar iti multumesc pt ceea ce ai spus. daca e asa cum spui, inseamna ca partial am indeplinit scopul pt care sunt aici, in lumea asta.
cu drag si eu... :)
~~~~~
anonima mea draga, merci si tie :D ti-am zis ca ar trebui sa te apuci serios de scris. si exercitiul l-am facut. da, stiu ca e undeva acolo. si in clipele in care nu il vad, pentru ca il ascund norii. cred ca de asta iubesc mereu norii...stiu ca in spatele lor e soarele. :)
de scris nu cred ca ma apuc.is doar chestii de moment.si n`as supravietui in lumea asta foarte mult.:P
plus nu ma compar cu tine si inca unu`.;)) n`as tine pasu` pariului.:)
ma bucur ca ai facut exercitiul.sincer tre` sa ma apuc sa`l fac si eu`.[am uitat sa ma uit dupa nori.exact eu care vorbeam de soare.] :)
take care`.>:D< sa scrii fain in continuare.:)
anonim2