M-am framantat mult inainte sa decid sa postez poezia care urmeaza. Am scris-o in urma cu un an, cand am decis sa incep un jurnal pentru el al meu...indiferent cine ar fi.
Stiu ca pare ciudat si multi ma considera ciudata si aiurea si prea visatoare sau prea complicata sau prea nu stiu cum. Dar azi am decis sa nu imi pese.
Asa ca e pentru tine...tu al meu. Oriunde ai fi, oricine ai fi...Imi imaginez uneori ca asta o sa te aduca la mine…ca asa o sa ne gasim. Ceea ce scriu si rugaciunile sunt drumul catre tine. Sau poate catre mine...
Mă gândesc la tine, cel ce eşti…
Mă gândesc la tine, cel ce ai fost dintotdeauna…
Mă gândesc la tine, cel ce vei fi pentru veşnicii…
Uneori mi-e dor de tine,
deşi nu te-am avut niciodată;
dar mi-e dor…
mi-e dor de privirea ta, de zâmbetul tău, de glasul tău.
Şi mai mi-e dor de mirosul tău, de atingerea ta…
mi-e dor de tot ce ştiu că eşti tu
şi mi-e dor de tot ce ştiu că aş putea fi eu prin tine.
Şi când mi-e dor, privesc la Cer şi nu mi-e teamă,
pentru că ştiu că acolo, undeva,
eşti tu-cel ce eşti, cel ce ai fost şi cel ce vei fi mereu…
…al meu…
This entry was posted
on vineri, ianuarie 16, 2009
and is filed under
iubesc,
lui
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
10000 de pasi se merita sa fie facuti pentru ... acel singur... pas care te duce in bratele persoanei iubite :)
hmm...destul de ciudat :P
interesant. :)
si e faina poezia ;)
"multi ma considera ciudata"...poate, dar e problema lor daca nu vad ce se ascunde in spatele "ciudateniei" tale...fi in continuare la fel de speciala
frumos, mai scrie din astea, şi când îl găseşti i le dai să le citească, câte una pe an.
razvan, de-am stii care e acel singur sau macar acel prim pas corect care trebuie facut...
merci zurliu :) o sa i le dau, nu una pe an, ci toate intr-o carte. sa speram :)
Poate ca nimic nu e mai minunat pe lume decat a gasi o persoana in a carei suflet sa ne pastram in tihna tainele inimii.in care sa avem incredere.al carei chip indragit sa ne alunge tristetile.a carei simpla prezenta e de ajuns ca sa ne faca FERICITI.
hope u will find him`.!
>:D<
anonim2
,,Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine" ...si pentru tine. I just know it! >:D<
Semeni enorm cu Angelique din "Visul" de Emile Zola.
da? :)
trebuie sa o descopar si eu :D
Superb. Atat de mult am incercat si eu sa privesc astfel lucrurile... Incerc sa "ma las pe mana Lui" de ceva vreme si parca incep sa vad realizari pe celelalte planuri. Sa ma bucur de frati si de surori, sa ma simt bine alaturi de ceilalti, lucruri pe care nu le simteam atat de bine cand eram orbit de o dragoste neimpartasita.
P.S. Nu sti cumva cum as putea sa fac rost de cartea "Cand povestea de dragoste ti.o scrie Dumnezeu"? Am vazut.o la carti preferate :P. Chiar vreau sa o citesc. Vis-a-vis de subiectul asta are Nelu Brie o predica superba. Sincer predica lui m.a facut sa privesc altfel capitolul asta al vietii...
Sa nu ti se para ciudata ideea cu "jurnalul" ... si eu am indraznit sa-mi scriu un astfel de jurnal... Aceste" ciudatenii" de fapt ne ajuta in trairea noastra,ne face sa visam mai frumos, ne face sa speram si sa credem, ne face sa ne simtitm "noi".Dumnezeu are un plan,El ne stie inimile cel mai bine,pentru ca el ni le-a creat...
Prin faptul ca-i scriu lui, desi inca nu-l cunosc , simt ca sunt aproape de el,simt ca ma aude cand ii spun, "Hei, dragul meu baiat anonim.. te iubesc,te astept.. ne vedem curand." -si cand ma gandesc la cum va fi acel moment magic cand il voi intalni pentru prima data, imi doresc sa-i scriu mai multe..