O altă lume am visat şi-un alt fel de iubire…
Am uneori doar visuri colorate în alb şi negru…restul culorilor se ascund şi se încăpăţânează să mi se arate. Şi apoi aştept…aştept să pot colora din nou un răsărit şi un apus, zâmbetul unui copil sau privirea pierdută…
Totul e o schiţă a ceea ce ar vrea să fie operă de artă. Schiţă ieftină, pictori superficiali ce vor să pară artişti…Sau altfel spus, aşa pare să fie uneori viaţa, lumea în care trăim: o scenă de teatru plină de mulţi actori proşti. Actori care au uitat că iubirea se simte si se dăruieşte, nu se mimează sau se joacă la fel ca într-o parodie; actori ce inspiră milă- majoritatea încearcă să machieze adevărata faţă a iubirii cu pudra falsităţii, menită să acopere micile defecte, dar care astfel ies la suprafaţă mai izbitor; rimelul care atrage ameţitor şi rujul care colorează ţipător… Dar iubirea se vrea naturală şi aşa se dăruieşte…o iubire perfectă în inimile unor fiinţe imperfecte…o iubire de Sus…