Atâta vreme am crezut
Că nu mai am nimic în mine…
Mereu rătăcitor pe-un drum pierdut,
Credeam că Te-am pierdut chiar şi pe Tine…
Dar Tu nu m-ai lăsat nicicând;
Ai fost cu mine chiar şi în durere…
Purtându-mă pe braţe orişicând,
Mi-ai adus în suflet mângâiere…
Şi-acum…
Tot ce-mi doresc e să învăţ să Te iubesc
Cu o iubire ce în veci nu moare…
În orice zi spre cruce să privesc
Uimit în orice clipă de a Ta splendoare…
This entry was posted
on vineri, octombrie 24, 2008
and is filed under
înspre Cer
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
