Îmi revine în minte din ce în ce mai des gândul alergării noastre zilnice prin viaţă. Atâta alergare şi trudă şi parcă nu ne-ar mai ajunge timpul. Şi apoi, uneori, îl cerem cu disperare şi îl primim. Dar vine oare singur? .
“Cerul ne trimite o chemare!” Nu, nu vine singur, ci fiecare clipă care ne este dăruită aduce cu ea o chemare. Fiecare clipă dăruită e o şansă pe care, îndrăznesc să o spun, o folosim sau nu în funcţie de modul în care am răspuns chemării care o însoţeşte.
“Dar cea mai mare dintre ele este dragostea!” Zâmbesc când mă gândesc că una dintre cele mai frumoase şi mai mari chemări pe care ne-o trimite Cerul este dragostea. E atât de frumoasă şi de minunată, pentru că ne cheamă să punem dragoste în tot ceea ce facem, în tot ceea ce spunem, în fiecare lucru mărunt care duce mai apoi la lucruri măreţe. Ne cheamă să dăruim dragoste printr-o privire, print-un zâmbet, printr-o vorbă spusă sau uneori prin tăcere; şi e şi mare, pentru că îmi pare că în ea îşi găsesc loc şi alte chemări.
Apoi, e chemarea de a crede. Dragostea are nevoie de credinţă şi credinţa de dragoste. Cum să iubim fără să credem din inimă că dragostea pe care o arătăm poate schimba ceva, că poate face diferenţa de care e nevoie? Şi cum să credem, fără să punem dragoste în credinţa din inima noastră? Astfel, trebuie să credem că putem să iubim, că putem să fim mai buni; trebuie să credem în rugăciuni ascultate şi în minuni, în zâmbete sincere şi în prieteni adevăraţi; trebuie să credem în noi…şi mai presus de orice, trebuie să credem în Cel care crede în noi!
Suntem chemaţi şi să îndrăznim să visăm şi să luptăm pentru fiecare vis al nostru! Uneori simt că nu sunt vrednică de înălţimea visurilor pe care le am şi tind să renunţ. Şi atunci, îmi amintesc că Cel care pune în inima mea fiecare vis, e Cel care face în aşa fel încât acel vis să şi prindă contur. Suntem îndreptăţiţi să visăm lucruri mari împreună cu Tatăl nostru şi suntem obligaţi să luptăm pentru fiecare şansă pe care El ne-o dă, pentru ca acel vis să devină o realitate binecuvântată!

Tată, atinge-ne inima şi deschide-ne ochii, ca să putem simţi şi vedea chemarea care vine de la Tine şi sansele care ne sunt dăruite în fiecare zi. Cerul ne trimite o chemare şi noi suntem aici, gata să răspundem! Vorbeşte-ne şi astăzi şi cheamă-ne pe nume! Dar mai ales, scumpul nostru Părinte, nu ne lăsa să minţim când spunem că [Te] iubim!