şi mă mir că fericirea nu dă naştere la aripi. dar ce vorbesc? aripile sunt în noi, ascunse-n umbra noastră.
fericire.
fericire cu gust de senin.
senin cu gust de fericire.
fericire.
mă fericeşti.
This entry was posted
on luni, mai 03, 2010
and is filed under
bucurie,
colorez suflet
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
cum?
cum ce?
cum te fericesc?
:)...ma bucur ca esti fericita
cum zice cantarea :
dincol de zare, e-o dimineata mai glorioasa fara apus... sfarsita-i truda si-o alta viata, am pe vecie cu al meu Isus...
fii fericita :)
hai mai scrie ! hai!
pai sa spun ca 'ma fericesti' se refera la cineva anume? :P sau ce sa scriu? ;))
anonim, multumesc :) Domnul sa fie cu tine
nu neaparat.m-am inclinat eu mai tare spre textul tau.
despre scris , sa scrii in continuare mai mult, si mai des.
:) scriu, in masura in care imi permite timpul :)