Strangers in the night, two lonely people
We were strangers in the night
Up to the moment
When we said our first hello.
Little did we know...
lalalala :))

Da, il ascult pe nenea Sinatra, care m-a fermecat pentru a nu stiu cata oara. Acum parca se combina mai perfect cu atmosfera unei nopti de vara, dupa o ploaie care a trecut prea repede, dar inca o simt.
In pauza de la invatat mi-am dat seama ca dintr-o fermecata am devenit o stresata si ca nu e bine sub nici o forma si de nici o culoare. Vreau sa termin, vreau sa scap, sa ma intorc la a-mi colora sufletul in tot felul de culori, cu acuarele si creioane colorate si alte cele neimaginate pana acum; vreau apoi sa imi gasesc melodia pe al carei ritm sa dansez si sa ma invart toata vara, sa fiu din nou o ametita fermecata, vesela, indragostita si cu sclipiri in privire; vreau sa ma apuc din nou sa gasesc oameni cu minuni in ei si vreau sa ma las gasita, descoperita asa cum sunt, dar nu de oricine. O sa ma mir cu bucurie, o sa stau intinsa pe iarba, o sa ma uit la nori si o sa ma gandesc din nou cu ce seamana, o sa pierd ore in sir la biblioteca, pana o sa ma trimita aia acasa sau o sa ma indrageasca [una din doua neaparat]; o sa citesc, o sa rad, o sa cant; o sa fiu minunata, fermecata, smechera, santajista, dependenta de soare si de cer si de flori si de un el si de o ea si de inca niste ei si ele. :))
Si mai planuiesc pentru vara asta sa mananc pufuleti, vata pe bat si popcorn cu caramel, sa imi fac caiet de retete cu retetele mamei, sa ma plimb desculta prin oras [ha! :>], sa scriu mult, sa-mi [de]scriu sufletul si inima, sa ma [re]gasesc si sa iubesc.
Si acum, dupa ce v-am pus la curent cu planurile mele cu privire la vara, ma intorc la dreptul finantelor publice. :>
Sa fiti fericiti si iubiti si fermecati. :)