Îmi las sufletul să stea tolănit în fericire, cu burta lui de suflet la soare, aşa cum mi-am lăsat trupul în iarbă.
Îmi las sufletul să ia fericirea între degete, să o miroase şi să o pupe, aşa cum am luat în degete iarba şi am mirosit-o până în adâncuri. [e unul din mirosurile mele preferate, dar asta ştii deja, nu?]
Îmi las sufletul să se lase răsfăţat şi iubit de fericire [pentru că şi fericirea are felul ei aparte de a ne iubi sufletele, nu-i aşa?], exact cum m-am lăsat eu iubită şi răsfăţată de soare vineri după-masa.
Cum i-am zâmbit soarelui  atunci, aşa cu drag, să înveţi, suflete al meu, să zâmbeşti fericirii!



Cu fericirea în suflet, aşa sunt acum.
Cu sufletul în fericire, vreau să fiu mereu.

vreau să fiu.


şi-abia acum îmi dau seama că deseori, lucruri simple se spun în multe cuvinte.
dar în cât de puţine cuvinte se spun lucruri grele şi complicate.

încerc să fiu.

de fapt, nu-i nici o concluzie noua.
e aceeasi.
una-i sa pari, alta-i sa fii.
simplu ca buna-ziua.
trist ca... un singur fulg in tot aerul inghetat.
ca dimineata asta de trist.

la un weekend senin, departe de oraş, de oameni, de zgomot şi aer greu de respirat.
prefer să le înlocuiesc cu o pătură întinsă pe iarbă, un coş cu fructe, ochi închişi şi inimă uşoară şi cel mai frumos apus. stele multe şi să le tot numărăm, fără să fie nevoie să te gândeşti să decupezi plafonul maşinii ca să pot vedea eu cerul.
şi desigur, ciocolată caldă pentru răsărit.

fii liniştită, inima mea.
pentru că, aşa cum e scris, îndoiala inimii aduce frică, şi frica nu-i bună defel într-un suflet.
pentru că uneori bucuria poate fi tulburată, dar acum şi aici, nimeni şi nimic nu poate să întunece seninul.
pentru seninul care îţi aduce atât de multă pace, pentru seninul care te încântă şi te copleşeşte şi te fericeşte, fii liniştită, inima mea.

am tot vrut să scriu cât sunt de dezamăgită de sistemul medical şi cât sunt de tristă că mama a fost operată. şi au fost zile cu stres şi lacrimi şi atât de multe îngrijorări că simţeam că nu mai pot. şi am zis cuiva că în faţa ei sunt mereu cu zâmbetul pe buze, şi când au dus-o la operaţie i-am zâmbit şi când a ieşit de acolo şi şi-a revenit din anestezie i-am zâmbit, dar ce bine că spitalele au holuri lungi şi există 'acasă' şi acolo poţi să plângi în voie.
şi în mijlocul la atâtea frământări, tot ea m-a făcut să izbucnesc în râs şi apoi în lacrimi, pentru că e atâta de minunată.
deşi a scăpat ca prin minune şi ştie asta, şi deşi de miercuri nu a mâncat nimic, ci a băut doar apă şi a primit perfuzii din plin şi deşi abia au operat-o sâmbătă, când am sunat-o acum, îmi spune cât se poate de serioasă, pe un ton grav:
,,şi totuşi Diana, cred că îl întreb pe domnul doctor dacă mă lasă să mănânc puţină îngheţată.''
 aşa e mama.
e cea mai dragă şi e a mea.

pe lângă toate celelalte pe care mi le dau seama în dimineţi senine sau ploioase, în dimineaţa asta mi-am dat seama că sunt proiectant. era de altfel  destul de simplu şi uşor de dedus, doar că nu ştiam ce denumire să-i dau. dar când visul e proiectul de viitor al realităţii, cum altfel să se  numească  acela care visează tot felul, decât proiectant.visător sau proiectant de visuri?
[proiectăm visuri pentru o realitate ca-n...vise? oferim şi flori]
[esti naivă, o să-mi spui şi o să mă mustri cu o privire gravă. nu-i nimic, întodeauna pot să răspund privirii tale grave şi serioase cu un zâmbet.]

noua mea pasiune [zilnic descopăr lucruri minunate care-mi devin în cele din urmă pasiuni] e să privesc întinderile nesfârşite de floarea-soarelui. mi-aduce aşa linişte şi bucurie, încât aproape mă pot imagina întinsă în mijlocul lor, la poveşti. cine ştie ce poveşti ascund florile care urmăresc mereu şi mereu soarele.
şi dacă tot veni vorba, cum colorează frumos şi înseninează privirea un câmp plin cu floarea-soarelui în mijlocul la atâta verde, aşa mi-eşti tu, cel drag al inimii mele, în suflet.
vara asta.
vara asta mi-eşti floarea mea de floarea-soarelui.
n-ai fi zis că ai să ajungi să-mi fii chiar floare, aşa-i?

sau păpuşă de porţelan. [deşi îmi plac mult, îmi place să le văd, dar n-aş vrea să fiu una.]
aşa oasele nu mi se sfărâmă la cea mai mică lovitură a vieţii, nici sufletul nu mi se face ţăndări, întristările par să aducă atingere la întregul inimii mele, dar nu e aşa, pentru că întreagă am rămas, indiferent de ceea ce a fost şi întreagă voi rămâne, indiferent de ceea ce va veni.
şi mult mai bine de atât e că pot să te cuprind cu braţele şi pot să mă las îmbrăţişată în acea îmbrăţişare puternică, dar nedureroasă, fără să-mi fie teamă că mă voi frânge.
cu bucurie, îmi las braţele să te cuprindă.
cu emoţie, îţi las braţele să mă cuprindă.

tell me now, 'cause I need to know it.
there are so many things I could be, there are so many things I'd love to be and so many more I would never be.
so tell me now, what am I to you?