Despre cum am stat în soare şi am privit copacii şi apoi i-am împărţit în frumoşi şi fericiţi sau goi şi trişti. Despre cum am presupus că-s fericiţi când se aşează păsările pe ei şi ciripesc, sau şi mai bine, despre cât de fericiţi sunt când se pun pe trunchiul lor oamenii buni.
    ,,Dacă eu aş fi copac, aş fi un copac înflorit şi aş vrea să se aşeze pe mine oameni buni. Aş fi un copac fericit dacă aş putea asculta poveştile oamenilor buni.'' Despre cum ar fi ca şi copacii să fie după cum sunt sufletele celor ce stau în preajma lor. Şi-ar înflori în preajma oamenilor buni şi plini de pace şi de bucurie şi de iubire şi s-ar usca în preajma sufletelor pustii şi goale sau rele.
     Despre cum peştii vin când îi chemi cu gândul şi se apropie tare de mal, iar apoi se rostogolesc şi stau puţin cu burta la soare.
    Despre cum am desenat cu degetele prin aer leagăne imaginare şi ,,dacă ar fi după mine, aş atârna de crengile copacilor leagăne, deasupra Crişului.''
    Despre cum îţi găseşti uneori refugiul în locuri nebănuite şi descoperi lucruri în tine care nici nu ştiai că sunt acolo.
    Despre cum îndrăgeşti un refugiu şi despre cum te laşi copleşit de bucurie.
    Despre ,,lasă gândurile, dragă!'' şi mai ales despre ,,cu tine''.