Eşti omul
ce-aduce atâta înseninare
în orice zi, cât de neagră ar fi;
Şi soare-i mereu, chiar de pare furtună,
căci tu mi-eşti seninul
şi sufletu-mi umpli mereu.
Atunci când simt că mă pierd
departe-ntre ei sau în mine,
m-aduci înapoi şi zâmbind mi-aminteşti
că sunt a celui pe care
doar Tatăl ceresc a stiut
să mi-l trimită în cale.
Eşti omul ce ştie
s-aducă în mine putere,
şi nu doar puterea de-a merge ‘nainte
ci puterea de-a fi liniştită,
ştiind că El e cu noi şi iubirea ce-o avem
e de Cer ocrotită.
Eşti omul ce mă poartă departe,
dar nu departe în lume
ci în mine, acolo unde-i ascunsă iubirea
şi unde stă preţuirea pentru omul ce eşti.
Eşti omul pe care-l iubesc
cu tot ce e-n mine
şi tot ce-mi doresc e să ştiu să devin
acel ajutor de care ai trebuinţă.
Aici şi acum,
şi-oricâte zile de mâine vor fi,
cu multă iubire te-aleg să fii omul
a cărui doresc să rămân
pe vecii.
[ca să-mi reamintesc că eşti undeva şi că la timpul potrivit, vei veni.
aşa că pentru tine, cel adevărat, cu drag.]
This entry was posted
on vineri, februarie 04, 2011
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
cat de frumos ai putut sa scrii :x
:) multumesc :)
Foarte frumos !
Superb! Felicitari! Foarte fain! :x Fii binecuvantata!
Multumesc dragilor!:)