Se pare că a venit momentul pe care l-am tot amânat. Uneori însă, nu-i bine să amânăm momentele care ştim că oricum trebuie să fie.
Aşadar, curăţenie de toamnă.iarnă! Nu în casă, ci în mine. Nu în dulapuri cu rochii, ci în amintiri. Nu în camera mov şi cea cu albastrul care nu îmi place, ci în relaţii. Nu scot afară covoare şi praf, ci...oameni. Scoatem şi falsitatea, şi oamenii care şi-au irosit a zecea şansă. Scoatem afară pe toţi cei care ar fi trebuit să plece cu mult timp în urmă. Scoatem şi părerile de rău, şi factorii care mă fac să cad şi să greşesc.
Mai bine un suflet în care nu se îngrămădesc atâţia răi şi rele. Mai bine un suflet aparent gol, gol de toate astea. Dar nu-i nimic, sunt multe minuni şi frumuseţi care rămân. Şi rămâne o grămadă de loc gol, de acum păstrat special pentru momente şi oameni şi lucruri şi mai speciale.
După asta, voi fi cu adevărat în soare. După asta, va fi cu adevărat lumină.
E ciudat. E ciudat cum un rău aparent ne poate da curaj ca să facem bine. Ca să ne facem nouă bine.
Dar binele de-abia acum începe.
Şi nimic nu-i mai frumos ca o curăţenie de toamnă.iarnă făcută împreună cu Domnul meu drag. Apoi, nici o toamnă rece şi nici o iarnă cu ger. De-acum încolo, doar senin în inima mea!
Cam atât.
This entry was posted
on sâmbătă, octombrie 30, 2010
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Frumos scris.Tine-o tot asa !
si eu fac acelasi lucru... mai ales ca vreau sa intru in post cu sufket impacat!
mie imi place sa spal farfuria imediat ce am terminat de mancat, ca asa cum "jegul" e proaspat curatirea e mai rapida si mai usoara. daca le las sa se adune e mai obositor si imi ia mult mai mult timp sa curat totul. si daca la curatenia fizica nu mi se intampla in schimb la curatenia "psihica" uneori raman cu intrebarea daca chiar am facut bine ceea ce am facut.
deci poate e mai bine sa fie facuta la timp decat amanata si facuta de 2 ori pe an. pana la o adica stii cum se spune "nu lasa pe maine ce poti face"
e adevarat ca murphy a continuat expresia si a spus "lasa pe poimaine ca sigur numai trebuie sa faci" dar in cazul oamenilor nu se aplica intrucat sunt extrem de rare cazurile in care se curata singuri ;)
Adi
P.S. Sper ca pe mine numai "curatat" :)
Eu nu stiu daca as mai putea adauga ceva la ce ai scris. stiu doar atat ca dupa ce am citit aceste randuri mi am dat seama ca si eu trebuie sa fac cam acelas lucru. Treceam printr-o situtie destul de delicata si aveam nevoie de aceste cuvinte frumoase si stiu ca doar Dumnezeu a lasat ca sa le gasesc. Nu stiu cine esti dar iti doresc din suflet ca Dumnezeu sa ti rasplateasca pentru asta si continua sa faci asta, asa cum mie mi-au fost de folos acestea intr-o alta zi va mangaia poate pe altcineva si e cineva undeva care va tine cont de tot.
...ai aruncat si papadia...?
:(((((((((
multumesc din inima, diana!
DoarEu, Domnul sa fie cu tine >:D<
aRengle, cu adevarat, lucrurile nu trebuie amanate, in special cele importante. dar vezi tu, asemenea decizii care intr-o oarecare masura ne schimba si o mica parte din viata, sunt destul de greu de luat.
Anonim, nici nu stii cata bucurie m-a cuprins cand am citit comentariul tau! Acesta e si scopul, si ceea ce imi doresc e ca macar cineva sa se simta incurajat prin ceea ce scriu. Nu stiu nici eu cine esti, dar ma rog din toata inima ca Domnul sa fie cu tine, sa iti dea multa putere si intelepciune sa faci mereu ceea ce trebuie sa faci! El sa iti fie putere si sa iti dea pace >:D<
Ok, acum chiar nu am inteles, de ce greu sa iei o decizie prin care cureti "raul" din viata ta, curetenie prin care iti aduci "soarele" inapoi ? Sau e frica de schimbare?
vorbeam de deciziile care schimba ceva in viata noastra, un ceva cu care eram obisnuiti pana atunci. probabil e si teama de schimbare, sau teama de a fi fara acel ceva sau cineva. nu spun ca asta se aplica in cazul tuturor chestiilor pe care ajungem sa le scoatem din viata noastra.
ce repede şi uşor scoateţi voi jegurile din viaţa voastră, minunaţilor.
diana, bine că 'Domnul tău' nu scoate "jegurile" aşa simplu ca unii dintre noi ci îi aşteaptă până în ultimul moment şi pe lângă asta îi mai şi primeşte, aşa jegăriţi cum sunt. bine că nu ne asemnănăm cu EL că altfel dracu' ne lua pe toţi, la propriu. cheers!
Daca ai inteles ca e usor sa scot anumite persoane din viata mea si ca fac asta repede, ai inteles gresit. Diferenta e ca in Biblie scrie clar de prieteniile rele si de relatia cu oamenii nepotriviti.
Sa inteleg din ceea ce spui, ca trebuie sa pastrezi langa tine orice persoana, oricat de rea ar fi sau oricat de mult rau ti-ar face, gandindu-te ca poate intr-o zi se va schimba?
Nu contează cum am înţeles eu, contează cum este iar asta nici că mă interesează foarte tare, nu te cunosc, doar ce am clicuit aiurea pe net, tu ştii mai bine cum eşti, răspunde-ţi personal. Biblia bate cap în cap multe lucruri, când se întâmpla asta şi îndurmătorii nu le înţeleg (cu atât mai puţin omul simplu de rând) fie o dau cu compromisul, fie o dau cu ...hmmm, da, ai ghicit, cu compromisul. Nu-mi spune nimic din ce cunosc deja. Vrei să-ţi arăt un paradox? E cel pe care-l trăieşti. Dumnezeu spune, aşa cum ai punctat şi tu, că prieteniile cu oamenii nepotriviţi trebuiesc înlăturate, apoi mai spune să-ţi iubeşti aproapele şi duşmanul şi extraterestrul de pe marte; cum îi iubeşti dacă i-ai înlăturat? Aia mai e iubire? Când iubirea (tot biblic vorbind) se arată prin fapte, nu vorbe. Fapte la distanţă, telepatic, prin poştă sau mess?
Iubirea aproapelui, cred eu, nu inseamna sa ii accepti si sa ii lauzi toate nebuniile si greselile, sau sa inchizi ochii si sa te prefaci ca nu sunt acolo, ingaduind astfel ca si viata ta sa se strice. Da, prieteniile rele trebuie inlaturate, in asa fel incat ele sa nu iti afecteze viata. Pot sa-mi iubesc aproapele si sa arat asta prin faptul ca-mi pasa de el, ca arat bunatate si ca ma rog pentru el, dar nicidecum lasand ca raul din viata lui sa ajunga si in viata mea.
Din punctul meu de vedere, nu este nici un paradox aici.
trăieşti în lumea ta, good luck!