Îmi las sufletul să stea tolănit în fericire, cu burta lui de suflet la soare, aşa cum mi-am lăsat trupul în iarbă.
Îmi las sufletul să ia fericirea între degete, să o miroase şi să o pupe, aşa cum am luat în degete iarba şi am mirosit-o până în adâncuri. [e unul din mirosurile mele preferate, dar asta ştii deja, nu?]
Îmi las sufletul să se lase răsfăţat şi iubit de fericire [pentru că şi fericirea are felul ei aparte de a ne iubi sufletele, nu-i aşa?], exact cum m-am lăsat eu iubită şi răsfăţată de soare vineri după-masa.
Cum i-am zâmbit soarelui atunci, aşa cu drag, să înveţi, suflete al meu, să zâmbeşti fericirii!
Cu fericirea în suflet, aşa sunt acum.
Cu sufletul în fericire, vreau să fiu mereu.
This entry was posted
on luni, august 23, 2010
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
asa sa fii :*
Mă bucur să te găsesc fericită. Oamenii sunt atât de frumosi, când sunt fericiti... Hmmm...Parcă e molipsitoare starea asta...
asa sa fii tot timpul, eu nu am reusit niciodata sa inteleg de ce oamenilor le "place" sa fie nefericit. cand zambesti, cand radiezi totul e mai frumos, toate greutatile devin mai usoare ca un fulg de nea si mai ales se topesc mult mai repede ;)
si cum zicea bunica mea "fii fericit pruncu meu, ca e sanatos" :D
Nu pot decât să-ți doresc ceea ce-ți dorești! :)
armonie... fi atenta la roadele ei,caci atunci te vei apropia de autenticitatea ei.
zorro, molipsitor sa fie! asa si trebuie :)
aRengle, buna vorba avea bunica ta :D mai trebuie sa o si aplici si e perfect ;)
mihaela, iti multumesc! la fel si tie, in masura in care ceea ce ne dorim e si ceea ce trebuie sa avem :)
Toteu, asa este :) multa bucurie in inima sa ai!
cata fericire molipsitoare :)