Nu am mai scris de mult timp. Adevarul e ca nu e atat de usor sa scrii. Adica, oricine poate sa scrie despre orice, dar nu oricine poate sa scrie oricand ceva intelept despre orice sau ceva.
In fine, mai am un capitol din lucrarea de licenta. Am ametit de la atata citit despre trafic de persoane si proxenetism si prostitutie si trafic de minori. Ma mir ca mai tine Dumnezeu lumea asta... Revenind la subiect. Joi am festivitatea de absolvire. Ma bucur, dar parca nu imi vine sa cred. Imi doream mult sa termin facultatea si sa...vad ce urmeaza dupa. Dar parca s-au dus atat de repede anii. Parca abia ieri am intrat relativ speriata in sala festiva a Facultatii de Drept, speriata de vreo 200 de studenti, fiecare cu chef de glume si distractie, ca doar asta e viata de student! Am ramas mai putin de 100 si parca nimeni nu prea mai are chef sa glumeasca. Diana din anul 1 nu mai e Diana care joi va fi absolventa. Nici visele si dorintele si perceptia despre viata nu mai sunt aceleasi...parca s-a schimbat totul. Sau doar eu m-am schimbat.
Indiferent de teama sau emotie, licenta, diacritice [pe care in clipa asta le detest], nopti nedormite, cola si cafea, hartii imprastiate prin toata camera, absolvire si frica sa nu ma impiedic in fata tuturor, indiferent de tot...ma pun in mana Lui. Desi nu merit, vreau sa cred ca o sa faca in asa fel incat totul sa fie bine. Pentru ca de fapt doar acolo am nevoie sa fiu...pentru ca Il iubesc si nu e doar Dumnezeul in care cred, ci e si Tatal pe care Il iubesc si Prietenul minunat ...pentru ca Lui Ii datorez tot ce sunt...pentru ca pana aici a fost cu mine si mai departe nu fac nici un pas fara El.
Atat...