La inceputut lumii Dumnezeu a trimis un inger la toate plantele ca acestea sa spuna cum vor sa arate.
Numai papadia nu stia ce sa-i spuna ingerului,asa ca el a mai lasat-o o zi sa se hotarasca.
In ziua aceea papadia,rugandu-se,a dat cu ochii de soare si vazand cat e de frumos s-a hotarat sa arate ca el, sa-i zica ingerului ca vrea sa fie galbena si frumoasa ca soarele.
Apoi a vazut luna si s-a razgandit, vroia sa arate ca luna...sa fie alba, rotunda, frumoasa.
Apoi a vazut si stelele si i-au placut si acelea.
Cand a venit iar ingerul la ea nu stia ce sa zica, pentru ca vroia sa fie ca soarele ca luna si ca stelele...nu era hotarata.
Asa ca Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele.
De aceea papadia e la inceput galbena, apoi alba si daca sufli peste ea se imprastie ca stelele.
[gasita pe net]
This entry was posted
on marți, aprilie 14, 2009
and is filed under
gânduri fluturalnice
.
You can leave a response
and follow any responses to this entry through the
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
foarte frumos :)
Păpădiile sunt întradevăr unele dintre cele mai frumoase chestii eveer! Chiar dacă multora li se par aşa de comune, şi "pe toate cămpurile".. orice fiinţă ar trebui să fie mişcată de frumuseţea "stelelor" de pe cămp.. Dia, apropo de lucruri în comun.. se putea să nu scri de ele ceva?:)) ....
si mie mi-a placut mult povestea papadiei :) si papadiile imi plac si mai mult :D nu degeaba sunt uneori 'diapapadia' :))
deci soph', ca sa iti raspund, nu, nu se putea :))
so nice.!.
si mie`mi plac.
imi aduc aminte de desenele animate cu sandy bell`.care zbura cu cehstiile akea d ela papadii`.:xsuper.
anonim2
ce frumos! :X:X papadiile sunt niste flori foarte speciale :)