Despre zilele astea  

Posted by: Diana in

Azi am fost la cumparaturi la Real. Multa lume...parca ar urma o foamete si oamenii au nevoie disperata de provizii. Mai mult alcool, ce-i drept, dar fie. Asa aratau cosurile pline de cumparaturi. Si am zambit. Amar.
Hai frate sa ne umplem cosurile cu bautura si mancare, hai sa ne umplem burtile, hai sa ne ametim mintea, hai sa radem, hai sa chefuim. Hai sa ne cufundam in traditii si hai sa facem sa dispara orice gand, cat de mic, care ar putea sa ne aduca aminte de ceea ce inseamna aceasta sarbatoare de fapt.
Iepurasul de Paste e mascota deja...e plin de iepurasi peste tot. Dar nicaieri o cruce. Normal, e mai convenabil asa. Sa le spui copiilor ca de Paste trebuie sa te gandesti la un iepure, nu la o cruce. Vai, doar nu o sa spui istoria cumplita a Celui care cu toate ca ar fi putut avea totul, a ales sa moara pentru noi. Oricum nu ar intelege un copil nimic din asta sau s-ar intrista. Mai bine ii lasam sa zambeasca si sa se bucure de un iepure de plus si de niste oua de ciocolata. De fapt, hai mai bine sa facem si noi la fel. Doar traim in alta vreme, e fain ca avem iar sarbatoare, vacanta, zile libere de la serviciu. Putem sa dormim mai mult, sa facem vizite, sa mancam si sa bem pana nu mai stim de noi. Si da, de ochii lumii mai mult, sa mergem in noaptea de Inviere la biserica, sa facem act de prezenta si apoi duminica la fel. Doar asa e frumos.
Ma intreb ce simte Dumnezeu cand priveste la furnicarul de oameni si vede pentru cine si-a dat Fiul sa moara. Ma intreb ce simte Isus stiind ca a murit pe o cruce pentru noi si noi, cei care avem atata pret in ochii Lui, nu ne gandim cum sa ne amintim, ci parca vrem cu disperare sa uitam.
Mi-e...scarba. Pentru ca aproape nimeni nu se mai gandeste la ce inseamna Pastele. Nimeni nu se mai gandeste la cruce, la bice, la rani, la batjocuri, la umilinta, la biruinta, la iubire... Si totusi, ele au fost si inca sunt. Fie ca ne prefacem ca uitam, ele sunt acolo. Alegerea Lui de a muri pentru mine si pentru tine ramane. Nimeni si nimic nu o schimba.
In zilele acestea prefer sa vad crucea. In zilele acestea vreau sa merg la cruce. In zilele acestea vreau sa Ii spun ca Il iubesc si ca niciodata nu as putea sa Ii multumesc indeajuns pentru ceea ce a facut pentru mine. In zilele acestea vreau sa Ii cer iertare pentru ca si eu am batut cuie in mainile Lui...si inca bat.
Te iubesc, Isuse al meu! Te iubesc...

Legenda papadiei...  

Posted by: Diana in



La inceputut lumii Dumnezeu a trimis un inger la toate plantele ca acestea sa spuna cum vor sa arate.
Numai papadia nu stia ce sa-i spuna ingerului,asa ca el a mai lasat-o o zi sa se hotarasca.
In ziua aceea papadia,rugandu-se,a dat cu ochii de soare si vazand cat e de frumos s-a hotarat sa arate ca el, sa-i zica ingerului ca vrea sa fie galbena si frumoasa ca soarele.
Apoi a vazut luna si s-a razgandit, vroia sa arate ca luna...sa fie alba, rotunda, frumoasa.
Apoi a vazut si stelele si i-au placut si acelea.
Cand a venit iar ingerul la ea nu stia ce sa zica, pentru ca vroia sa fie ca soarele ca luna si ca stelele...nu era hotarata.
Asa ca Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele.
De aceea papadia e la inceput galbena, apoi alba si daca sufli peste ea se imprastie ca stelele.
[gasita pe net]

A fost. Este. Si va fi. [fericire. poveste.]  

Posted by: Diana in , , ,



Reciteam acuma 'jurnalul' pe care il tin, sau cel putin incerc, gandindu-ma ca poate dau peste ceva care sa ma inspire si sa mai scriu si eu pe aici. Si am gasit. Nu ceva ce m-a inspirat neaparat, dar...mi-a adus aminte.
In 31.10.2008 scriam:
Ce a fost frumos astăzi?
Soarele.
Parcul şi soarele.
Oh…toate frunzele căzute pe asfalt şi prin iarbă. Mai ales cele de pe iarbă. Îmi place să calc pe ele, să le aud foşnetul.
Liniştea…combinată cu râsetele copiilor care se joacă mai încolo şi cu ciripitul păsărilor din copacul de deasupra băncii pe care stau. [oare povestesc, cântă? Oare pot să zâmbească? Ce bine că sunt om… ar fi fost dureros de trist să nu stiu cum e să zâmbesc. Ar trebui să zâmbesc mai des.]
Copiii. Cum au fugit la hinte.
Şi fetiţa care i-a spus căluţului sculptat ,,bună dimineaţa!” şi i-a făcut cu mâna.
Te iubesc!

Astazi, 04.04.2009 o sa scriu despre ieri. Pentru ca ieri...a fost o zi minunata.
Ce a fost frumos ieri?
Soarele. Primavara.
Parcul, soarele, copiii.
Mai apoi, florile in par, statul pe iarba, apa, soarele, 'valul', imaginea.Si ieri m-am [l-am] intrebat ce spun oare pasarile. Si apoi am spus ca poate sunt invidioase. Pentru ca noi putem sa zambim si ele nu. Si le-am privit invers.
Stiu ca nu se intelege nimic, dar in sufletul meu se leaga tot. Aseara a fost ca o seara de basm. De fapt, nu stiu cum sunt serile in basme, dar sunt sigura ca seara mea de basm de aseara le-ar intrece pe toate. Am fost fata cu flori in par, o fermecata ametita de minunatia soarelui, o fermecata cu chef de dans si invartit pe strazi.
O sa mai am o seara de basm, cu un apus minunat, cu o rochita alba invartindu-se impreuna cu mine, cu flori in par, apoi va fi numaratul stelelor cazatoare...dar va urma si o dimineata, un rasarit. Si asa voi avea seara si dimineata mea de basm.
De ce?...pentru ca asa incepe...ca'ntr'un vis...
:)